In umbra
oricărui lucru neplăcut stă pitită o frică.
Atunci când
trăim ceva ce ne creează o stare de nelinişte, furie, anxietate,… O stare din aceea
în care iţi doreşti să fugi, să te ascunzi, să nu o vezi… E defapt un semn
interior că acolo e ceva ce merită întreaga ta atenţie.
Aşa că, de
nu te simţi bine, sau, altfel spus, de simti că ce-i în interior dublează rău
ce e în exterior… De simţi o … râcă sau nălucă, nu fugi! Rămâi pe loc şi şezi
un pic în contemplare.
Sapă acolo,
la rădăcina ei. Chiar dacă doare. Chiar dacă va curge sânge! Ia şi sapă! Lasă
să iasă la lumină tot ce e ascuns la rădăcină.
Doar aşa te
poţi curaţa şi vindeca de infecţie!
Ca un
ghidaj, să stii că în tot puroiul acela e o frică de-a ta. Asta să cauţi!
Şi când o găseşti,
ia-o cu atenţie la puricat. Pe toate părţile. Mergi pe fir, în amonte!
Găseşte-i
izvorul!
Şi, când
l-ai găsit, stai lângă el şi priveşte-l.
Minunat e
să aflăm izvorul fricilor noastre, căci doar aşa devenim cristalini.
Un om cu
frici nu poate iubi curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu