Clarvăzătoarea
nevăzătoare, s-a uitat în direcţia lui şi i-a zis:
-Tu să o
aduci pe fata aceea la mine! Voi doi aveţi o lucrare împreună. Ea are o
problemă la gât care o chinuie de ceva vreme. O să îi dau doar un mic imbold să
şi-o rezole! Şi să ştii că dacă nu faci ce îţi spun… De fapt, ţi-am mai zis
asta! Fii cu băgare de seamă, că nu îţi mai zic încă o data!
Aşa că el
s-a întors cu ea, fata de pe malul mării. Cu care se mai întâlnea din când în
când ca să depene poveşti şi să se oglindească unul în ochii celuilalt. Era
ceva platonic. Căci el era însurat de ceva vreme şi avea doi copii.
Clarvăzătoarea
a luat-o direct:
-Cu tine nu
voi purta mănuşi, că ştiu că înţelegi mai bine decât zăpăcitul ăsta luminos. Tu
fată ai un har pe care aproape că nu îl foloseşti acum! Iar universul ţi l-a
dat ca să îl foloseşti pentru binele celor din jur! Nu se poate aşa ceva!! De
aici şi nodul tău în gât şi toate problemele pe care le ai acolo… E timpul să
laşi lucrurile să curgă! Iar voi doi aveţi de făcut împreună lucrarea asta.
Fiecare dintre voi este un catalizator pentru celălalt. Calea se va deschide de
la sine, dacă sunteţi unul lângă altul. De ce tot amânaţi asta?! Sunteţi deja
conectaţi… Şi văd clar cum fugiţi unul de celălalt. Bine, tu eşti însurat şi te
temi să nu te afle nevasta… Dar tu, fată?! Eu vă spun acum curat aşa: dacă nu vă
potoliţi şi nu vă vedeţi de drum împreună, aşa cum e scris, numai bine nu vă va
fi… La niciunul dintre voi… Universul vrea să folosiţi ce v-a dat! Şi gata!
Au ieşit
bulversaţi de acolo… Erau departe de casă… Singuri într-un oraş necunoscut.
-Aş vrea să
dorm… a zis fata. Nu stiu de ce, dar
brusc mă simt foarte somnoroasă. Dacă pun capul pe pernă, adorm instant…
-Hai să
luăm o camera la un hotel.
-Nu… Ştiu
aici pe cineva. Un fost coleg de serviciu cu care am păstrat legătura. Ştiu că
are un apartament mobilat în care, încă, nu stă nimeni. Sunt sigură că ne va
primi.
Fata a
sunat. Desigur, prietenul a fost bucuros să o poată ajuta, ba chiar a venit,
i-a luat de unde erau şi i-a condus. Urma să se vadă mai pe seară, după ce fata
ar fi dormit puţin.
Băiatul
stătea uşor încurcat în pragul uşii. Indecis.
-O să te las
să dormi… Mă duc să fac câţiva paşi. Mă întorc peste 3 ore.
-Hei, nu
trebuie să pleci! Şi, ca să fie stabilit: nu ai de ce să te temi! Între noi nu
va fi niciodată nimic din ce ar trebui ţinut ascuns… Niciodată, da?! Te iubesc suficient de mult, încât să îţi respect
dorinţa. Şi căsătoria, la care ştiu cât ţii.
-… E mai
mult de atât… Eu am mai fost la tanti Valentina… Ea mi-a mai zis… Dar eu am tot
căutat alt drum. Dacă nu fac ce spune… N-o să fie bine…
Pe fată a
înăbuşit-o o criză de tuse.
-Eşti
ok?...
-… Da… a
inceput să rupă de aici din gât… E de bine…
-Somn uşor.
Mă duc pe afară.
Băiatul a
luat-o pe drumul către parc. Şi a dat nas in nas cu Clarvăzătoarea care l-a
simţit şi s-a oprit.
-Fata
doarme acum. Bine face. Căci primeşte multă cunoaştere. Se va trezi un alt om…
S-a deschis canalul… Mai rămâne ca şi tu să faci ce trebuie făcut. Să vorbesti
cu soţia ta.
-Eeee,
tanti Valentina, nu e aşa uşor…
-Ba e foarte
uşor! Soţia ta se va simţi uşurată. Ai să vezi! Căci a cunoscut pe altcineva de
vreo doi ani şi nu ştie cum să îţi spună.
-…Waw… Asta
explică multe…
-Tu să ai
grijă de fata asta… Că tu vei fi cel care va face lucrarea în planul fizic. Ea
e pe partea cealaltă. Oricum, fiecare
îl va amplifica pe celălălat… Nu-ţi mai face griji pentru bancă şi bani – se rezolvă.
Oricum, e timpul să ieşi din cercul ăsta al banilor… Să trăieşti fără ei… Gata,
nu mai spun nimic!
El a rămas
privind în urma ei. Hotărârea se cristaliza în el. Liniştea îi cobora în
suflet, semn că e pe drumul bun.
-Şi când te
gândeşti că ne cunoaştem de mai bine de 20 de ani… Atâta timp… Da, cu siguranţă
a fost necesar… Amândoi am experimentat ce trebuia… Iată-ne acum faţă în faţă,
puşi de univers mână în mână pentru a face … lucrarea…. Oare ce o fi asta?!
Niciodată tanti Valentina nu mi-a zis mai mult… Poate că nici ea nu ştie exact…
despre ce e vorba… Da, o voi suna acum pe… soţia mea…
Fusese exact
cum îi spusese Valentina. Soţia se simţea usurată de vestea primită. Chiar şi
aşa, prin telefon, de la mare distanţă.
-Se pare că
lucrurile se leagă… E timpul să mă întorc la ea… Fata mea… Iubita mea… Ingerul
meu bun… Draga de ea! Atât de mult mi-a lipsit! Şi atât de mult mi-a fost
alături… Da, cu siguranţă suntem conectati cu fire nevăzute…
A revenit “acasă”.
Fata tocmai se trezise. Îi zâmbea somnoroasă. Ca un copil după somnicul de
cuminţenie. Era radioasă, caldă, fericită.
El o privea
uimit. Parcă era o altă femeie! N-a spus nimic, dar şi-a amintit de cuvintele
Clarvăzătoarei – ea primeşte acum multă
cunoaştere.
Era clar că
această cunoaştere o transforma vizibil pe fată. Dar şi percepţia lui se
schimba… Căci vedea acum iubirea pe care fata o purta în inimă. Era ca o torţă!
-…Waw…
-Ce e?
-Eşti atât
de frumoasă…
-Mă simt
minunat… Parcă m-am trezit într-un basm! Totul e… feeric în jur! Tu eşti lângă
mine… Iubesc… Ştiu, am promis să nu fac nimic care să trebuiască ţinut ascuns
între noi… Dar îţi mărturisesc că tare m-aş cuibări acum la pieptul tău… Mă
atragi ca un magnet…
El doar a
ascultat. A facut cei câţiva paşi către ea. S-a aşezat pe marginea patului şi a
tras-o uşor către el. Ea s-a lăsat în voia lui şi a pornirii de a se contopi cu
el şi şi-a prins timid braţele în jurul gâtului său.
Apoi şi-a
aşezat cuminte capul pe pieptul lui.
-Soţia mea
ştie… Am vorbit cu ea… Aşa că… nu trebuie să ţinem nimic ascuns,… draga mea…
Fata a
ridicat capul, l-a privit cald, a lăsat capul pe spate şi s-a dăruit sărutului celest.
El era acel
Raul, partenerul divin pentru care îi tot mulţumea universului de câţiva ani,
căci ştia că îi deschisese drumul drept către ea… Şi împreună aveau să devină
creatori în iubire pentru noua vibraţie a planetei.
Căci aceasta era lucrarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu