miercuri, 1 iulie 2015

Pe calea lunii pline



La malul mării, cu capul larg lăsat pe spate într-o dăruire totală, fata privea luna.

-E atât de mare…

Luna întinsese către ea, pe apă, cale albă. Era o invitaţie de a se lăsa purtată, plutită, întoarsă dinspre interior către exterior şi invers…

-Ce se întâmplă atunci cand e lună plină?
-Inconştientul se revarsă în conştient… Oamenii sunt mai haotici…

Îi plăcea ceea ce simţea. Era ca o îndelung aşteptată descătuşare. Acum îi era uşor să râdă.

-Iată, mă simt, în sfârşit şi din nou, bine în pielea mea!

Fata a schitat câţiva paşi de vals, acolo, pe malul mării sub razele albe.
El o privea de la distanţă. Uşor iritat(căci luna îl atinsese şi pe el), dar şi uşor contemplativ. 
El era seriosul serii. Fata se juca.

-Dansezi?
-Nu!

Au trecut prin mai multe stări, căci luna tot scormonea. Fata chiar a simtit imboldul să îi întoarcă spatele şi să plece pe calea albă în ritm de vals.

Dar mai întâi s-a oprit şi i-a spus, într-un val de sinceritate:

-Eşti iritat şi arţăgos! Şi eu mă simt minunat şi chiar mi-a trecut prin cap să te las şi să îmi fac plimbarea singură, căci ideea a fost absolut minunată! Iar tu strici tot!

El a privit-o uşor uimit cu coada ochiului şi a schimbat vibraţia.

Fata s-a simţit din nou bine acolo, aşa că a continuat să meargă tăcută lângă umărul lui.
Luna îşi făcuse treaba, dar continua lucrarea.

O vreme s-au plimbat aşa, povestind câte în lună şi în stele, despre poveşti şi personaje din cărţi.

Fata simţea atracţia. Nu ştia, însă, dacă era farmecul lunii sau era el.
Fire nevăzute se aranjaseră argintiu între ei.

A fost firesc ca el să o ia de mână şi să o tragă mai aproape.
Apoi a cuprins-o de mijloc şi a lipit-o de şoldul lui.
Ea a urmat firul argintiu şi şi-a cuibărit capul pe umărul lui.
El a mângăiat-o cu infinită tandreţe pe obraz, pe păr…
Ea susura ca un copil răsfăţat…

Sărutul a venit timid, din interior… Era acolo, bine ascuns, de multă vreme.
Luna doar îi croise calea către exterior, acolo, pe malul mării, în cântecul greierilor, sub alba lumină…
Îşi făcea lucrarea…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu