Conştientizarea conştientizării

Procesul de conştientizare oscilează în intensitate şi fluenţă. Uneori e extrem de puternic şi vine însoţit de revelaţii zguduitoare. Alteori e abia simţit.

De parcă aş fi un student în sesiune. Uneori trag tare, nu dorm nopţile, ard odată cu lumânarea aprinsă de pe masă. Mă pregătesc pentru examenul de a doua zi, când: paf! Primesc marea revelaţie şi încă o porţie bună de cunoaştere!

Apoi, exact ca între examene, mă relaxez. Trag berea mai aproape, desfac şezlongul şi dormitez în el cu ochii mijiţi la soare şi multă liniste în suflet. Nimic nu mă tulbură. O vreme. Procesul de conştientizare pare a fi în concediu.

Uneori conştientizarea e dublată de evenimente externe cu care interacţionez. Ceva se întâmplă lângă mine, ceva care, fie mă intristează, fie mă bucură. Atunci iau totul din exterior spre interior.

Dar sunt şi momentele, celeste, în care cunoaşterea mă inundă din interior.

Uneori am impresia că bat pasul pe loc, că ziua de azi e doar o zi la fel ca cea de ieri. Că nimic nu se mai întâmplă.

Dar ştiu, în adâncul meu, că nu e deloc aşa. Pentru că simt cum, în interior şi în mare tăcere, ceva se schimbă. Cunoaşterea primită în momentele de maxim lucrează. Alchimizează. Informaţia mă schimbă.

Şi, un pic mai la vale, când schimbarea necesară e înfăptuită, vine, din nou, momentul de paroxism în care primesc cu polonicul o altă porţie mare de cunoaştere şi conştientizare.

Sunt momentele de flux şi reflux.

Dar niciodată nu stagnăm. Poate ne luăm un concediu mai lung, dar nu pierdem cărarea. Revenim la faculatea vieţii şi la examenele conştientizării.