Vindecarea din grădina Rozaliu

Dragii mei Ana şi Cezar,

Să ştiţi că există aici un om care, în fiecare zi, vă trimite un gând bun.

Un om căruia i-aţi dăruit, fără să ştiţi, o poveste plină de parfum şi vindecare.

Căci… mă temeam de trandafiri…

-Cum aşa?!

Păi, deşi îmi plăceau enorm, niciodată nu rezistau în vază mai mult de câteva ore…

Şi mă întrista teribil să îi văd cum se ploeştesc minut cu minut!

Eram ucigaşa de trandafiri…

Oricâte metode încercasem(ţinut codiţă în apă caldă, scufundaţi ei cu totul în cadă în apă rece, strivit vârf codiţă, pus zahăr în apa din văză…) nimic nu funcţionase.

Aşa că, încet şi pe nebăgare de seamă, am ales să nu mai dau ochii cu trandafirii…

Dacă ar fi întrebat cineva: cine nu iubeşte trandafirii?! Aş fi răspuns: Eu… Îmi plac, sunt minunaţi, dar prefer … florile de câmp!

De aceea mă îndepărtasem de ei, şi ei de mine.

Până când, într-o seară, la autogară, trimişi de mâinile a doi îngeri, trandafirii au dat năvală în viaţa mea!

Şi iată-mă acum trăind o adevărată poveste de vindecare cu ei…

I-am plantat atunci fără teamă şi deplin implicată, căci nu aveam încotro! Mi se spusese că trebuie plantaţi cât mai repede, aşa că nu am mai stat să analizez nimic.(Cezar ştie!)

Deloc întâmplător, în jurul meu au apărut oameni care mi-au oferit mâna lor la săpat, ba şi loc în grădină!

Unii trandafiri s-au prins mai greu, ba chiar li s-au uscat complet frunzele…

I-am tuns îndrăzneţ şi gândind că mai rău de atât nu are cum să le fie.
Iar ei, micii zănatici chei, s-au trezit la viaţă!!! Au zvâcnit către cer! Şi şi-au încununat  zvâcnirea dreaptă cu fascinante flori parfumate…

Unul dintre ei încă şade nehotârât, un pic supărat… Dar eu ştiu că se va trezi şi el! Poate la primăvară… Nu-i bai, îl las în ritmul lui. Am grijă de el la fel ca de toţi ceilalţi.

Căci fiecare dintre noi rodeşte în ritmul lui şi doar atunci când îi vine sorocul…

Din cele 13 fire, 4 au înflorit!

Pe unul l-am reperat uşor – rămăsese eticheta pe el – e un Acapella. 

Pe ceilalţi nu îi pot eticheta, nu ştiu care ce soi e.

Dar poate că e mai bine aşa… Ce atâtea etichete?!

Dimineaţa, când plec la serviciu, sunt întâmpinată parfumat de el. Micuţul despre care credeam că nu vrea şi pace! Iată că a vrut, dar în felul lui: timid şi exact când nu te aştepţi!

Pot să vă spun că, oricât aş fi de adormită, mă trezesc zâmbind cu toată inima.

Şi e un mod minunat de a-ţi începe ziua!

Aşa că, următorul gând e către voi:

-Mulţumesc, Ana! Mulţumesc Cezare! Să aveţi o zi minunată, oriunde sunteţi!

Cei doi din cercurile colorate sunt în grădina Vichingului. Cu ei mă întâlnesc în fiecare weekend.

PS: oare mai există cineva căruia nu îi plac trandafirii?! Ştiu leacul!