Dragă tanti Ileana,

Noi, pe aici, suntem bine şi sănătoşi.

Tata, poate, a mai îmbătrânit un pic şi a devenit mai... plin de griji şi ciudăţenii... Noi, însă, ceilalţi, creştem frumos.

Cristi a terminat bine cu bacalaureatul.

Luni si marţi are examene, căci dă câte o probă la matematică la fiecare dintre cele două facultăţi unde s-a înscris: Academia Navală de Marină Civilă şi Universitatea Maritimă Constanţa.

În urma acestui exament poate ocupa unul din locurile fără taxă. Dacă nu, intra automat la proba de admitere pe baza dosarului, pentru locurile cu taxă.

Oricum, eu sunt sigură că va ajunge exact acolo unde îşi doreşte, căci aşa a fost întotdeauna: a primit fix ceea ce şi-a dorit. Ba chiar şi-a limitat, oarecum, eforturile, ca să nu primească mai mult. Degeba am încercat să îl bat la cap sau să il motivez să facă un efort în plus. El face exact atât cât e nevoie pentru ceea ce îşi doreşte. Nimic pe lângă.

Şi, poate, e bine aşa. Îşi trăieste viaţa departe de ambiţii deşarte. E orientat spre strictul necesar şi, în rest, relaxare şi odihnă. E un înţelept plin de zen şi feng shui.

Eu tot ca operator calculator lucrez. Deocamdată e bine. Nu e foarte mare salariu, dar mă bucur de alte avantaje: nu am şeful pe cap. Şi asta e o mare uşurare.

Mă bucur că mai am timp, aşa, printre picături, să mai fac şi ceea ce chiar îmi place: să scriu, să fac poze, să citesc. Şi asta contează mult, acum, pentru mine.

Vreau să îmi fac un portofoliu(cu fotografii şi diverse scrieri) şi să caut o colaborare, pentru început, pe la un ziar, revistă sau publicaţie. Deocamdată lucrez la portofoliu.

Intenţionez să ajung prin Bucureşti – la un alt curs... ciudat... pe care, însă, vreau să îl fac... De data asta chiar nu ştiu cum să vă explic despre ce e vorba, căci e ... foarte ezoteric...

Va fi în perioada 29-30 august(sâmbătă şi duminică). Aş avea nevoie de o noapte de găzduire, dacă nu vă deranjez şi sunteţi în Bucureşti, desigur!

Poate chiar două, căci cursul începe sâmbătă la ora 10, şi aş putea veni de vineri seara – dacă vreţi să petrecem mai mutl timp împreună. Mai vorbim, pentru că încă nu ştiu nici eu sigur dacă plec de vineri seara, sau sâmbătă dimineaţa.

Încă nu m-am întâlnit cu Cătălin, dar în weekend-ul acesta sigur ne vom întâlni, căci sunt tare curioasă în ce priveşte cartea... Cu poze... Cu mama şi bunica...

Aş vrea să ajung si pe la Godeni, cumva...

Multe vreau eu să fac!

Dar îmi iau tare greu concediu...

Ăsta ar fi un dezavantaj: şeful meu “suferă teribil” în lipsa mea şi greu îmi aprobă concediu, chiar şi pentru 2-3 zile... Asta ca să nu zic că nu suportă oameni relaxaţi şi odihniţi pe lângă el. Îi vrea hăituiţi, crispaţi şi încordaţi.

Glumesc, desigur, dar cred că adevărul nu e departe!

Wekend-ul trecut am fost la grădina unor prieteni, aici la Cumpăna. M-au rugat să vin, să fac poze şi să scriu ceva despre gradina lor ca să o promovăm pe net.

Ei îmi pregătiseră o măsuţă cu umbreluţă, la umbră. Dar nu am stat acolo. Am stat printre ei, ba am si copilit 4 rânduri de vinete şi am cules păstăi de pe alte două. Aşa, ca să intru în spiritul grădinii şi să aud roşia cum se coace...

După 4 ore eram frântă în două de oboseală fizică, dar tare fericită!

Mi-a priit de minune să stau acolo, aproape de pământ, şi să muncesc pe lângă roşii şi vinete.

Mă tot gândesc că, peste alţi 4 ani, când va tremina şi Cristian facultatea şi nu va mai fi aşa nevoie de bani, o să pot merge la Godeni... Să pun grădina pe picioare... Să fac, acolo, în spatele casei, o căsuţă mică de lut... Dacă nu se vinde desigur, până atunci.

Că de primit, cred eu, m-o primi lumea pe acolo.

Banii aştia sunt o mare cacealma... Căci, din cauza lor, ajungi să faci o grămadă de lucruri care nu-ţi plac... Ajungi să te complaci într-o situaţie în care simţi că, de fapt, baţi apa în piuă şi pasul pe loc... Că te pierzi pe tine însuţi...

Dar nu mai e mult... Acum Cristian, încă, mai are nevoie de mine...

PS: am mai pus în plic două mici “reportaje”.

Va îmbrăţişează cu drag,

Izuca-scriitoreasă