Tufa lui Tudor

Studentă în Bucureşti şi fană declarată, ferm şi fără echivoc, a lui Tudor Chirilă, îşi petrecea o mare parte din timp pentru a găsi şi adora urmele iubitului ei zmeu.

- Dragul de Tudor...

Desigur, Tudor părea să nu ştie nimic despre existenţa ei. Despre pasiunea ei... Despre sentimentele ei înflăcărate...

-Până într-o zi în care mi-a vorbit!

Rar mai vezi un chip radiind aşa cum radia acesta...

-I-am găsit motocicleta parcată pe trotuar... Ştiam că e a lui! Îl văzusem de nenumărate ori pe ea prin oraş... Acum era acolo, în faţa mea. Nesupravegheată... Nu am rezistat tentaţiei să îi mângâi şeaua, coarnele... Să mă lipesc de ea... Să o sărut... Aşa m-a găsit, dragul meu Tudor: sărutându-i şeaua de la motor... M-a privit! Era prima dată când ochii lui albaştii îi întâlneau pe ai mei! Doamne ce mai scăpărau! Erau ca două văpăi! Timpul s-a oprit pentru mine! Pluteam undeva între cer si pământ... Atunci l-am auzit spunându-mi cu patimă:

-Iar tu, fă?!

-Doamne, Tudor mi-a vorbit!... Trei cuvinte: iar, tu, fă... iar, tu, fă... iar, tu, fă...