Faber Castel susţine creativitatea la Valuri de Carte (carte, papetărie, muzică, film, jocuri şi jucării)

Dintâi am fost atrasă de măsuţa cu cărţi şi creioane de colorat. M-am aşezat pe scăunel şi am ales o pagină în care, într-un colţ, rămăsese neatins un pitic călare pe trei ciuperci.

Ea a văzut cum căutam dezamăgită un creion colorat şi cu vârf în cutia cu creioane. Şi m-a abordat firesc, căci firescul e natura ei:

-Să vă aduc o ascuţitoare?

-Daaaa, vă rog!

-Una roşie, e bună?

-E minunată!

Aşa am intrat direct în inima Iulianei Radu, organizatoarea târgului de carte şi jocuri dedicate copiilor de orice vârstă şi copilăriei de pretutindeni.

Câteva minute mai târziu, cu mare drag şi aproape pe nerăsuflate, îmi povestea despre cele mai haioase cărţi şi jocuri pe care le adusese acolo, în cortul alb de pe faleza Cazinoului din Constanţa.

Aşa am aflat că povestea aceasta a început în 2007, şi, pentru că au fost copii care…

- Au vrut să coloreze, au vrut să ne jucăm… Şi nu am avut instrumentele necesare, înafară de cartea în sine... E, anul acesta am adus fel şi fel de…!

Aici, înainte să îşi termine cuvântul, deja o pornise printre jocurile şi cărţile din stand.

Mi-a povestit un pic despre Micul Imbatabil – un joc interactiv pentru copiii dintre 3 şi 10 ani. Un set de cartonaşe cu întrebări şi răspunsuri  menite să plimbe copiii prin informaţii din mai multe domenii (gramatică, matematică, vocabular, istorie, geografie, ştiinţe, geometrie, artă şi sport).

-Astfel, ei  învaţă jucându-se! În plus, noi, aici, ne bazăm pe educaţia pozitivă. Adică nu le evidenţiem greşelile, ci îi încurajăm să încerce din nou. “Nu aud cu urechea asta, încearcă la cealaltă”.

- Scrie şi şterge sunt o minune! E un carton plastifiat, însoţit de marker nepermanent. Unim punctuleţele şi le cer ajutorul că “eu nu am ochelarii la mine”. Apoi facem hocus pocus şi ştergem cu un deget tot. Din nou, greşelile nu contează, se poate şterge şi relua exerciţiul.

-Aici avem Joc şi mişcare în aer liber . E o carte împărţită pe secţiuni: ce facem în grădină, ce facem în recreaţie, la ţară, la plajă, iarna şi în apă.

Sunt joculeţe pentru dezvoltarea spiritului de echipă şi fairplay. Toate se joacă în echipă. Sunt jocuri pe care le jucam şi noi în copilărie – şotronul, melcul, elasticul – dar sunt reinterpretate în acord cu ceea ce li se întâmplă lor…

-Mai avem multe enciclopedii tematice, extrem de accesibile. Sunt la 15 lei preţ brut la care se mai aplică şi o reducere de 20% . Unii au venit şi au luat toată colecţia.

Între noi fie spus, toate produsele aveau reducere de 20%, ba unele aveau şi bulina cu reducerea de 50%!

-Aici mai sunt 365 de întrebări pentru toţi curioşii de care fiul meu a fost foarte încântat. O întrebare pe zi.

Apoi a trecut la colecţia pentru adolescenţi.-Asta e simpăticuţă: Cartea care îţi explică în sfârşit totul despre părinţi – e haioasă. Sfaturi strict secrete pentru a-ţi înţelege părinţii… Sau Cartea care te face să iubeşti cărţile chiar dacă nu îţi place să citeşti. Nu sunt agresive. Sunt plăcute şi utile.

Aici s-a oprit o fracţiune de secundă. I-am putut citi în ochii vii, plini de poveşti, o mică tristeţe.

- Ei nu au răbdare… E o generaţie fără răbdare. Şi asta tot de la noi porneşte. Noi părinţii ne grăbim şi le imprimăm şi lor graba asta… Eu iubesc copiii. Asta e lumea frumoasă. Ei sunt puri, ei sunt sinceri. Ei îţi răspund corect… Îmi plac copiii şi îmi place ce se poate întâmpla cu ei…. Prin aceste jocuri şi cărţi, noi urmărim să le dezvoltăm creativitatea. Avem chiar şi o serie de bricolat. Să vadă ei că iese ceva din mâna lor… Simt o mare satisfacţie!

Ea însăşi mamă a doi copii, Iuliana Radu iubeşte copiii şi e direct implicată în această poveste a copilăriei şi a părinţilor.

-Uşor de iubit, greu de disciplinat – o altă carte foarte bună. Cât timp am aplicat şi am fost consecventă, a funcţionat şi a fost o fericire între mine şi copiii mei. Cum mi s-a schimbat mie programul şi m-am implicat în diverse proiecte, normal că li s-a schimbat şi lor programul şi s-a cam dus fericirea … Totul ţine de noi ca părinţi…

Am întrebat-o cum ar descrie ea ceea ce face acolo.

-E un magnet! Şi revin la copii, dragii de ei, deoarece e foarte important, mai ales în acest moment, să le deschidem plăcerea de a citi, de a răsfoi, de a pune mâna… La noi nu există nu “pune mâna”,” nu ai voie”, sau” le îndoi”… Aici toţi copiii trebuie să fie fericiţi!

Apoi despre profesia ei.

-Eeee, sunt multe şi nu au nicio convergenţă una cu alta. Şi medicină, şi litere şi contabilitate. Nu aş putea să spun că am o meserie. Dar mi-ar plăcea să inventez una, altfel! Cam ceea ce fac acum aici! Iar ceea ce fac acum este cam ca al treilea copil al meu…Poate că eu, de profesie, sunt mamă…

Planuri de viitor sunt?

- Anul viitor vreau să implementez, dar la modul clar, anunţat, un proiect cu copiii din Constanţa. Noi avem încă 50 de m alocaţi afară, unde vreau să fac activităţi cu ei. Să iau legătura cu firme din Constanţa care organizează evenimente. De exemplu, de bricolaj! Că avem o grămadă de cărticele cu bricolaje. Sau de pictură. Să le facem şi să le expunem… Micii talentaţi de aici din Constanţa…  Poate şi o campanie specială să şi ajutăm pe cineva... Vom cere şi spijinul presei. Să ne mobilizăm. Nu ştiu în ce măsură o să am un răspuns la toate solicitările. Acuma, orice activitate în plus presupune…  Şi nu mă refer neapărat la buget, că nu trăim numai pentru bani. Trăim şi ca să ne împlinim şi nişte… Eu am zis că nu am obiective în viaţă, am misiuni!

Aici a făcut o pauză şi m-a privit fără niciun alt cuvânt.

Dacă ar fi să te introduci într-un reportaj, cum ai începe?

-... Cu “a fost odată o idee şi ea tot este, se perpetuează” … Mie îmi plac foarte mult poveştile. Oamenii sunt foarte frumoşi… Păcat că nu mai au timp să se descopere… Căci sunt minunaţi. Şi unora le vezi sclipirea din privire, lucru pe care poate nici partenerul de viaţă nu îl mai vede… Da! Aşa aş începe! Cu “A fost odată şi fără sfârşit!”

Totuşi, să ştiţi că anul acesta târgul are un sfârşit. Acesta este pe 10 august.

Deci, dacă doriţi să vedeţi poveştile din ochii şi din standul Iulianei Radu, mai aveţi timp.

Eu una, m-am întors acolo încă de a doua zi pentru încă o porţie curată de joacă.

 Şi am avut ocazia să văd copii plângând la ieşirea din stand.

Erau acei copii care nu se dădeau dezlipiţi de cărţile prezentate cu multă iubire de Iuliana…

Căci Iuliana  vede imediat genialitatea din fiecare copil care intră acolo şi îi oferă exact ceea ce el are nevoie… Şi aşa cum poate el înţelege cu inima. Căci asta e misiunea ei!

Şi, dacă părintele nu dispune în acel moment de fondurile necesare, ea, din nou, găseşte soluţia:

-Uite, eu o voi păstra pentru tine, ba chiar o voi face şi mai performantă, pentru că şi tu eşti deja expert,  şi vii la anu’ şi o iei! Ce zici?!

Apoi îi oferă un mic dar. Niciun copil care a interacţionat cu ea nu a plecat de acolo fără o amintire…

Iar asta spune tot…

Brînduşa Dan

Constanţa – 18 iulie 2015