A intrat pe
uşă, la serviciu, încă de la primele ore. Mic. Verde. Curăţel şi frumuşel la
suflet.
-Bună ziua.
Doamna scriitoare?
-Da. Spuneţi...
-Ştiţi,
vreau să apar şi eu în poveştile dumneavoastră. Ce trebuie să fac pentru asta?
-...?!?!?!...
-... Eu mi-am
pus cravată şi m-am dat şi cu spray... V-am şi aşteptat zilele trecute să treceţi
pe la mine... Eram în grădină, la smuls iarba şi legat de roşii. Aşa, cu
cravată şi spray-at. Dar nu aţi venit...
Era atât de
dezamăgit că m-a înduioşat tare... Dar tare de tot...
Cu atât mai
mult cu cât...
Oamenii fug
din cărţile mele. Şi chiar de mine...
-Băi, eu nu mai vorbesc cu tine, că tu iar mă
bagi în carte, sau mă pui pe blog! De mă ştie o lume întreagă că am făcut şi am
dres...
-Păi... Tu ai ceva de ascuns?!
-Nu! Desigur! Dar nu îmi place să fiu aşa...
Expus!
-Cum adică... expus?...
-Păi, dacă mă bagi acolo e ca şi cum mă expui
pe o tarabă!
-Ah!... Nu m-am gândit la asta... Dar... eu nu
dau numele reale niciodată... şi acopăr personajele cu multă fantezie... Greu
să le mai împerecheze cineva: pe cele din carte cu cele din viaţa reală!
-Ba nuuuu! Nu e greu de loc! Că dacă eu mă
recunosc atât de bine, clar! Şi ceilalţi mă dibuiesc! Şi să te ţii de glume
dupaia!
-Oh! Îmi pare rău... Dar să ştii că e greu,
foarte greu ce îmi ceri... Că eu povestesc poveşti din viaţa mea... Iar tu faci
parte din ea...
Şi iată-l
pe el, micul pitic verde din grădina de legume, dezamăgit că nu
scriu despre el!
Aşa că stau
eu acum la fereastra sufletului şi mă întreb:
-De ce unii
oameni vor să stea neştiuţi de poveste, iar alţii îşi pun cravata, ba se şi se parfumează cu drag
înainte de a ieşi prin poveşti? De ce unii fug de penel, iar alţii vin chiar ei, te trag de mânecă
şi
cer să fie creionaţi? De ce unii se supără când îi iau din viaţa reală şi îi urc în poveşti de blog sau de carte, iar alţii
se supără când nu fac asta?...
Hm?! De
ce?! De ce?!
Şi ce mă fac cu piticul ăsta verde, simpatic
foc, care tot ţopăie pe lângă mine, rugându-mă să îl bag şi pe el
într-o poveste?!
De ce exista oameni care au valoare,pe care n-o folosesc ,fara ca ei sa stie, si sa aprecieze, se multumesc cu anonimatul,si altii ar vrea sa fie recunoscuti,apreciati,ca au valoare sau nu...
RăspundețiȘtergere