duminică, 30 decembrie 2012

Jenga


-Tu esti prea dura cu tine...De ce iei lucrurile asa in tragic?
De data asta ma privea calm si aproape serios prin lentilele groase, asa ca m-am oprit o clipa sa aflu de ce ma chinui atat cu inceputurile, cu fiecare zi, cu relatiile cu cei din jur. Si da, avea dreptate sa intrebe asta, pentru ca in ultima vreme lucrurile pareau sa devina si mai grave.
-Pentru ca sunt perfectionista...Pentru ca orgoliul e suficient de mare incat sa nu imi permita sa gresesc...
-Nu exista greseala. Totul e un joc. Joaca-te! Pune piesele altfel, treci peste reguli! Ce se poate intampla? Cade handramaua?! Asa, si?! O poti lua oricand de la capat!

Am privit cutia cu piesele de Jenga. Un joc simplu, cu cateva zeci de cuburi peralelipipedice din care, initial, construiai un turn paralelipipedic, ca apoi, una cate una, sa scoti micile piese, astfel incat turnul sa ramana in picioare.
Laurentiu a inceput direct jocul, fara explicatii, exact asa cum procedezi cu copiii. Sau cum ar trebui sa procedam cu copii. Copiii nu aud ce le spui, dar cu siguranta vad ce faci. Initial am respectat amandoi regulile simple ale jocului - si chiar si asa mi se parea fascinant - pentru ca apoi, Laurentiu sa rupa limitele si sa inceapa joaca cu jocul. Scotea piesele fara sa mai respecte regulile, si le aseza pe masa astfel incat sa iasa un sir spiralat de piese "domino" ce urmau sa cada. Modela forma turnului in consens cu gravitatia.
In cele din urma turnul a cazut cu zgomot si rasete. Am reluat constructia lui intr-o alta forma de piramida copac magic.
In cateva minute de joc mi-am amintit! A fost o vreme in care imi placea sa ma joc! Am realizat cat de scortoasa si bussiness devenisem. Cat de serioasa, sobra si plictisita. Si cat de placut a fost sa ma joc pentru cateva minute. Concentrarea aceea ma scosese din minti! Cateva minute de joc au fost de ajuns sa redevin copil.

L-am privit cu drag pe Laur. Era a n-a oara cand venea sa imi incarce bateriile.
-Stii, tu intotdeauna suni cand trec prin cate un moment mai dificil...
-Da, stiu. Dar nu chiar intotdeauna...Mai sunt si dati cand stiu ca e mai bine sa te las sa te descurci singura si nu te sun. Lasa, fata, asta, si zi ce mai bem?!