Privesc în urmă la anul care a trecut. Şi multe s-au făcut
în el.
Sunt aici, în locul acesta pe care l-am ţinut ani de zile în
suflet. În inimă. Locul pe care ochii mei îl înfiripau pe străzile dintre
blocuri. Ireal, ori de câte ori priveam printre gene.
Şi, pentru că aşa e orânduiala, am lângă mine un om pe care
mă pot bizui. Căci mai aveam nevoie de două braţe de bărbat care să facă ceea
ce eu nu puteam face singură aici. El e acum o parte din mine, din visul meu,
din ceea ce am creat zi de zi, lună de lună, timp de un an.
L-am smuls din ţara aceea unde se pierdea şi mi l-am adus
aici, la poalele Făgăraşilor, sprijin şi inimă deschisă să-mi fie! M-am luptat
pentru asta. Ca o Victorie Lipan! Iar acum el, desprins din sufletul meu, mă
cuprinde în braţele-i fierbinţi şi ma ajută să merg mai departe.
Şi ştiu că pot fi tot ce sufletul şi fiecare parte din mine
năzuieşte! Căci gândim cu tot corpul şi visăm cu toată fiinţa, văzută sau
nevăzută. Ne mai trebuie doar imboldul, curajul, voinţa, nebunia, ruperea din confort
şi din rutină ca să fim ceea ce vrem să fim!
Ştiu că toţi cei din jur au fost şi sunt aici pentru ca eu
să descopăr visul din mine şi să îl aduc pe vibraţia potrivită.
Privesc înapoi şi realizez că, in fiecare clipă, puteam
alege altă variantă! Mai comodă! Mai comună! Prima varianta! Aceea uşoară.
Dar nu! Eu am dat cu toate de pământ! Le-am fărâmat şi le-am
transformat în nisipul cu care am măsurat apoi timpul pană aici şi acum!
Am fost fiică. Mamă. Soţie. Amantă. Femeie care face
carieră. Izaură vichingă. Acum sunt Izuca. Cu un cocoş în ogradă. Şi trei găini
amazoance.
Şi drumul continuă. Alte vise se nasc în mine. Şi ştiu că se
vor pune în fapte. Firesc, pe îndelete, în timpul lor. Acum se coc.
Ştiu că totul este posibil! Că viaţa e o călătorie! Un joc
pe care noi îl facem! Noi înşine împărţim cărţile! Şi ni le alegem exact pe
cele de care avem nevoie.
Poate că asta mă face un pic cinică şi dură, pentru că, dacă
eu însămi creez tot, nu am de ce să am remuşcări pentru faptul că nu mă mai supun
cerinţelor celor din jur! Acelea cu care nu rezonez! Sunt doar un test! Nu mai
am reţineri în a mă desprinde de ei, de vrerea lor! Şi de a le zâmbi misterios!
Căci eu ştiu că pot face tot ceea ce vreau şi numai imaginaţia îmi este limită!
E universul meu! Eu l-am creat! Cu suferinţă şi durere acolo
unde nu eram în stare să mă desprind de remuşcări şi un simţ al răspunderii
cretin! Făceam lucrurile pentru că trebuia făcute şi nu pentru că aveam nevoie
de ele.
Acum le fac pentru că visez.
Visul creează
necesitatea. Necesitatea creează ocaziile. Ocaziile există doar dacă le
foloseşti!
Şi, întotdeauna, ai
busola la tine – visul din inima ta!
Drumul nu există. El se creează pas cu pas. Tu îl faci!
Urmează-ţi visul! Şi curaj! Dincolo de primul pas care te scoate din confort e
o lume plină de oportunităţi incredibile şi viaţa ta devine uimitoare! Tot ce visezi se poate realiza dacă
îndrăzneşti să fii tu însuţi. Fii visul din inima ta! Nu datorezi nimănui
nimic! Singura datorie o ai faţă de tine însuţi - să fii fericit şi să ai un joc plin de realizarea viselor cu care te-ai
născut, pentru care eşti aici! Nu copia pe nimeni, nu încerca să pari altceva
decât ceea ce eşti! In inima ta este cheia şi nu în exterior. Fiecare îşi are
visele lui şi lumea lui!
Şi încă ceva! Nu există “nu se poate”! Există doar “nu am visat la
asta!”
