Fataaaaaa, sa scrii pe blogul tau!

-Ce faci, fataaaaaa?

Era Laur Balaur Cezar. Am fost colegi in liceu. Eu am fost indragostita de el in primii ani. El nu. Nu de mine. Era in perioada in care, inca, se juca cu tubermanele.

Dar asta am aflat-o mai tarziu, dupa 20 de ani, cand am devenit amici/prieteni/frati/copii.

El a trecut de faza cu tubermanele… Pe alta faza.

El in Bucuresti, eu in Constanta. Ma suna cand vine in Constanta cu cei doi copii. Copiii ii lasa la bunici, in curtea plina cu sapte pisici. De fapt, curtea se umple cu pisici cand o simt pe Ioana, fetita lui Laur Balaur Cezar.

Apoi suna si incepem scena. O scena cu multe beri, cu multe povesti, cu multe idei, cu multe revelatii, cu…multe tigari. Cu dans!

Si hamsii prajite!

Si discutii despre femeia de serviciu de la scoala Ioanei(mica printesa a Cezarului). Care are nevoi de o unda de iubire ca sa nu mai urle. Femeia de serviciu de la Balaur.

Si afacerea cu care ma roaga Laur sa il ajut. Ceva cu … Na! Ca iar am uitat! Si mi-a povestiti de nenumarate ori despre asta. Eu ii dau banii care vor intra. Cum intra, de ce, pe unde… Se ocupa el de tot. Toate.

-Mai bem cate o bere?
-Mai!
Era a…5-a????!

Ma invartea de vreo 2 minute in continuu…
-Nenea asta crede ca ne place cum canta si daia nu mai termina melodia! Tine-te de mine, fatooo!

Eram in plin crashming, in a doua locatie care ne iesise in cale: barul vapor din fata On Plonje-ului.
-Acum suntem in croaziera!

-Hai sa ne dam francezi, fataaa!
-Ce stii tu in franceza? Eu stiu doar doua chestii: “Voulez-vous coucher avec moi ce soir?” si “jo mapell Isabell”. Aaaa si “ma oui/ ma no”.
-Oooo, ma oui!
-Ma no!

Alba neagra. El o bere neagra, eu una alba. Si una neagra impreuna!

Lamaia pe din doua. Mancata fara grimase!

M-am uitat cu atentie in ochii lui, dincolo de lentilele groase. Ochii lui au culoarea luminii.

Am debarcat din croaziera pe la doua dimineata. Eu pe taramul meu, el pe al lui.
In Lala-land-ul meu, tata dormea pe WC. Pe Cristi il uitase Dumnezeu la calculator.

O croaziera de vis!
Sau a fost un vis de croaziera?
Sau au fost un vis si o croaziera?

Says who?

29 mai 2011

As putea sa incep astfel:
Era o dimineata placuta de duminica. Fata s-a trezit in patul ei dezordonat de visele de peste noapte. Si-a dat seama ca dormise ca o valiza in sala de asteptare. Adormise aseara devreme, asteptand sa primeasca un semn de la iubitul ei.
Visele au napadit-o naucind-o. Nu aveau niciun sens...In ele apareau personaje de mult uitate, actionad contradictoriu.
A coborat incet din pat. O dureau toti muschii ca dupa o zi petrecuta la sala.
......
Ita-ma googalind dupa Dan...Au trecut doi ani si inca ma mai gandesc la el. In tot acest timp nu l-am mai vazut deloc...Macar o data intamplator pe strada. Desi am trecut pe langa blocul unde locuieste. Locuieste cu Flori. Am remarcat si perdelele de la geamul de la bucatarie. Portocalii. Si faptul ca, in sfarsit, a montat mobila de bucatarie. Uneori erau rufe la uscat pe sarmele de sub fereastra dormitorului. El nu le-ar fi intins acolo. Deci tot Flori.
Inca ii mai spun in gand "proasta aia...". Recunosc...
-Fata fara caracter(ca sa nu-ti zic FA!), o fata nu ii face asa ceva altei fete!!!!!!! E o chestie de bun simt!
Da, inca ii port resentimente. Ei.
Lui? Pe el l-am iertat inca decand m-am vindecat de durerea aceea fizica cumplita care a precedat despartirea...Asta nu inseamna ca mai poate fi ceva intre noi...Poate doar o amicitie...

Ma gandesc ca intr- buna zi o sa-i vad pe amandoi pe strada. Mergand plictisiti unul langa altul. El pletos. Ea innegurata. Amandoi in negru. Si voi avea ocazia sa ii intreb:
-A meritat sa va purtati atat de urat? Puteam ramane amici... Ati stricat totul, plini de orgolii si...total lisiti de onoare. A meritat?

Imi inghit nodul de plans si merg mai departe...
...................