Egoul are multe forme.
Şi, cu cât eşti mai elevat, cu atât şi el devine mai subtil.
Cu toţii am avut momente în care am căutat în stele, în
numere şi în simboluri, explicaţii şi direcţionări. Am pus etichete şi am
calculat apoi compatibilităţi, disponibilităţi, direcţii de viaţă.
Şi toate acestea când ştim deja că tot ce avem nevoie este
iubirea… Ea fiind singura care ne poate transforma, ne poate face mai buni, ne
poate călăuzi în tot ceea ce facem. Ea este cea care declanşează alchimia aceea
care transformă omida în fluture şi cărbunele în diamant!
Deşi pare greu de crezut, alegem dacă iubim sau nu… Cum?
Astfel:
Iubirea nu este condiţionată de etichete sau cântăriri. Din
clipa în care am ales să punem etichete, să categorisim, să încadrăm, să ne
ghidăm după calcul de compatibilităţi şi chiar să refuzăm să relaţionăm cu
anumiţi oameni(care poate chiar ne atrag foarte mult) pe motiv că astrele zic
că nu suntem compatibili… E, din clipa aceea noi am ales, de fapt, să nu iubim.
Să nu ne iubim…
Iubirea nu are motiv. Iubeşti şi nici nu ştii de ce!
Iubirea e în interior, undeva în partea aceea a noastră inacapabilă să
eticheteze!
Ea nu are nevoie de încurajări sau explicaţii!
Ea se manifestă în tine şi în tot ce e în jurul tău, fără să întrebe
nimic!
Aşa că, stau eu şi mă întreb: dacă ştim atât de bine că
iubirea este soluţia pentru orice iar ea nu poate fi etichetată nici de astre
şi nici de tarot, de ce, totuşi, folosim ca metodă de cunoaştere şi dezvoltare
personală instrumente care nu fac altceva decât să ne calculeze şi să ne
încadreze în anumite tipare?! În loc ca, pur şi simplu, să ne iubim şi să iubim
ceea ce ne dorim să devenim?!
Răspunsul e simplu: cel care calculează, cel care are nevoie
de etichetări, de confirmări, de validări, de limitări şi direcţionări, este
egoul.
Pentru că el ştie că iubirea îl va dizolva, aşa că preia din
timp hăţurile ca să nu ne permită să ajungem, carecumva, să iubim.
Pur şi simplu!
