Sunt ceea ce sunt acum şi pentru că tu m-ai văzut aşa

Femeia aceea cu ochii plini de feminitate şi iubire, e femeia pe care tu ai văzut-o în mine. Apoi eu am avut de ales: mă las în voia sentimentelor şi senzaţiilor acestea noi, intense, sau rămân în carapacea mea în care, după atâta amar de vreme, ajunsesem la un oarecare confort şi siguranţă.

Privesc în urmă şi realizez că, înainte de tine, eram asemeni unui spânzurat care se obişnuise să atârne acolo, de tavan. Ceea ce trăiam era departe de a fi viaţă, dar, pentru că aşa mă obişnuisem, îmi era bine. Nu intenţionam nicicum să mă desprind.

Deloc întâmplător şi pentru că universul complotează clipă de clipă pentru noi şi cu noi, cu ceva vreme înainte ca tu să vii, în jurul meu toate au început să cadă, una după alta, asemeni pieselor de dominou. Job-ul, prietenii, dorinţele, planurile, sănătatea... Toate din cele ce ar fi putut să mă ţintuiască în confort s-au năruit. Astfel încât, atunci când tu ai ajuns, eu nu mai aveam nimic de care să mă leg şi puteam lua hotărârea deplin, asumat, fără nicio umbră de regret sau părere de rău. Eram omul acela eliberat de orice balast, capabil să îşi schimbe viaţa la 180 de grade.

Totuşi, bine ascunsă în fiinţa mea, o sămânţă rămăsese: credinţa că, într-o bună zi, cumva, îl voi întâlni pe el, partenerul meu divin hărăzit. Omul acela pe care îl iubesc şi care mă iubeşte. Omul lângă care să simt că pot face orice într-o viaţă care devine o poveste minunată, incredibilă, despre iubire, creaţie, credinţă, curaj, împăcare, liniştire... Cuminţenie...

Da, visul acesta era... Chiar dacă îl înfăşurasem bine în sufletul meu şi apoi îl îngropasem adânc în uitare, el era încă acolo, asemeni unei seminţe.

Când tu ai venit în calea mea, el, visul a prins viaţă... Mi-a inundat fiinţa... Hrănit fiind de iubirea din ochii tăi... De blândeţea zâmbetului tău... Sprijinit de hotărârea ta... El a crescut în mine. M-a transformat complet...

Apoi, până la femeia aceasta fericită, vie, plină de iubire, a fost doar un mic pas. Pasul meu, acela în care am decis să îmi urmez inima, să mă las în voia simţirii şi a tuturor celor care se înfăptuiesc acum în jurul meu. În jurul nostru...

Da, dragul meu, sunt ceea ce sunt acum şi pentru că tu m-ai văzut aşa.