A venit Simba acasă. De la Revelion. Pe şapte cărări.
Îl urmăream distrată, căci nu l-am mai văzut niciodată
astfel. Şi era haios tare!
Dintâi s-a speriat rău că şi-a pierdut telefonul! Dar rău de
tot! Îl căuta ca o sfârlează peste tot, degeaba. Şi vorbea de unul singur: “Gata,
s-a dus… asta e…”
L-am sunat şi l-am găsit – era bine pus pe un raft în
bibliotecă. Mi-a mulţumit sincer, mai mai că vroia să mă pupe de fericire!
-Eşti beat, drogat sau doar obosit?
M-a privit o clipă gânditor(de parcă bifa un tabel) şi mi-a
răspuns.
-Un pic din fiecare, dar mai mult obosit…
-Vrei o gură de cafea?
-Nu vreau decât, sau
doar, să dorm… N-am dormit de 3 zile…
-Dar să mânânci ceva?
-TZ! Somn!
Şi-a scos pantalonii şi mi i-a aruncat uşor imperativ, dar
delicat totodată:
-Pui şi tu o maşină?
-În seara asta, nu…(era ora 3 dimineaţa)
-Păi nu acum, mâine… Stai să îţi mai dau…
Mi-a mai dat vreo două bulendre, în timp se şi imbrăca de
culcare. La ultima s-a aplecat şi mi-a dat şi un pup dulce pe obraz, a stins
lumina şi s-a băgat în pat.
-Dar un pahar cu apă vrei?
M-a privit o clipă şi cred că şi-a dat seama că uitase să se
hidrateze – regula de nota 10 atunci când
bei alcool – aşa că a acceptat un pahar mare cu apă.
Era deja în pătuţ, cu Ivan cel torcător lângă el, Alesia a
trecut şi ea un pic pe acolo să îi dea bineţe. Şi a început cu poveştile.
-Frate, erau două fete acolo, care, nuuuu, să se dea ele
mari: dă-mi să beau şi d-aia, dă-mi să fumez, hopa, na că îmi vine să borăsc!
Băi, au borât alea peste tot! Mirosea acolo îngrozitor! Am căutat un loc unde
să îmi fac un pat din geaca mea(că e mare şi pufoasă), dar o luase altul – tot ca
să doarmă pe ea. Aşa că nu m-am mai culcat. Trebuia să iau şi eu altă geacă,
dar nu m-am gândit. În plus, aşa puţea acolo, că… Cum, măi, să faci aşa pe
grozava?! Borâse fata aia şi pe perdea! Şi mai era şi invitată…
-Ai mâncat ceva p-acolo?
-Daaaa! Cartofi prăjiţi cu pui!
-Pui prăjit?
-Da, era prăjit.
-Cine l-a prăjit?
-Nu ştiu. Dar era prăjit. Atât am avut: cartofi prăjiţi şi
pui!
Era amuzat de faptul că două zile mâncase într-una numai
cartofi prăjiţi cu pui.
-Ce nebunie! Aaaa, stai să îţi povestesc de unul. Nu îl
înghiţea nimeni pe acolo, nu ştiu cine îl invitase. Nimeni nu îl suporta! Vroia
ăsta să plece şi întreabă care e interfonul ca să ştie unde sună la întoarcere.
Noi îi zicem toţi: “şapte”! Era şase, dar nu vroiam să se mai întoarcă. Mă rog,
pleacă ăsta, revine după un timp, probabil a sunat la 7, apoi s-a prins şi a
sunat la 6. Noi nu i-am deschis. Eu dormeam acum cu capul pe masă, lângă
fereastră. Băăăăi, şi boul, nuştiu cum, a intrat pe fereastră! Şi eram la
etajul 2!
-Cum, pana mea?!
-Drac’ ştie! Toţi ne-am mirat! Mă rog, se mai spărsese
gaşca, pleacă şi ăsta, din nou. La care băieţii: băi, aveţi grijă la ferestre
să nu se mai întoarcă ăsta! Băi, dacă nu am râs!
-Cum ai ajuns acasă?
-M-a adus Teo. Dar, săracu, mai avea pe unul de cărat. Şi
ăla ca mine… Obosit. Îşi făcea griji că nu mă descurc să ajung sus. I-am zis să
se ducă, că urc eu cumva… Băi ce revelion… Ce distracţie… Gata, nu mai vreau.
Mi-a ajuns. Ᾰsta da chef. Am făcut şi eu curat pe acolo, partea mea, am spălat
nişte pahare, şi am plecat ca un haiduc… Mai erau câţiva pacolo. Dormeau. 5
oameni într-un pat de 3 persoane. Gata…
-Noapte bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu