-Ok, ne vedem mai pe seara. Dar sa suni cand ajungi la mine.
-Bine, te sun, dar sa tii mobilul langa tine.
Toate fiind stabilite intre Bogdan si mine, ne-am vazut fiecare de treaba lui, ca in oricare alta zi. Pana pe la ora 18, cand am ajuns la usa casei lui. Asa cum stabilisem, am sunat. De 4 ori. Acelasi raspuns de fiecare data:
-Abonatul nu raspunde!
Am ciocanit timid la usa. Mi-am dat seama ca in cei 4 ani de cand ne stim, mai facusem asta o singura data. De obicei nu era nevoie, ma astepta leul, in chiloti, pandindu-ma prin vizor, ca sa imi deschida usa intr-o sincronizare perfecta. Iar eu sa ii admir silueta impunatoare de gazda sexi, in chiloti.
De data asta a deschis mama lui. Un pic ciufulita, usor nedumirita.
-Buna ziua, l-am tot sunat pe Bogdan...
-Pai, doarme. Il trezim?
-Eu zic ca da.
A deschis usa camerei lui dezvaluind un tablou adorabil: el dormea adanc in plovarasul lui de copil, pe spate(pozitia ideala pentru sforait), rumen in obraji. Era o dezordine de nota 10! Nimic nu era la locul lui! Langa pat trona o tava cu ce ramasese din ultima lui masa...peste cu mujdei.
Niciodata nu a fost ordine in camera lui(sau poate de vreo 2-3 ori). De data asta era un pic socant tabloul, cu Bogdan dormind linistit in toata dezordinea aceea.
-Sa iau tava de aici...
Bogdan facuse ochi. Ne privea somnoros, inert, ca un om proaspat intors in trup. Nemiscat.
Am trecut pragul, devenind personaj din acel tablou. Am deschis fereastra, apoi m-am asezat pe marginea patului, asteptand sa isi imbrace corpul. Era transpirat si mirosea a usturoi. Combinatie de neuitat!
M-a tras in pat razand. Isi intrase in piele.
-Ce fete aveati tu si maica-mea, acolo in usa! Si eu tocmai trasesem un partz zdravan inainte sa deschideti usa.
-Dap! L-am simtit! Daia am deschis fereastra! Dar ai vazut ca mama ta a luat tava, ca sa faca ordine.
-Hohoho, cu asta a rezolvat tot!
-Te-am sunat de patru ori...
-Ia da telefonul... Da, ai si tu dreptate. Nu l-am auzit.
Cum ai putea sa te superi pe un Bogdan vesnic in chiloti, vesnic in dezordine, vesnic amuzat de maiestria lui in trasul parturilor. Gazda perfecta - si asta fara ironie. In ciuda intregii dezordini, e o gazda buna. Te ospateaza cu tot ce are el mai bun, fara retineri.
Exact asa cum e, e prietenul perfect, capabil intotdeauna sa se autoironizeze si sa faca haz de necaz.
Ca iubit...Poate fi cald, tandru, timid pe alocuri. Dar nu e...Ii place sa faca pe Shreck si aici.
Iar eu, printesa lui, oscilez intre pielea de capcaun si cea de om. De parca ar conta! Si apoi, imi place sa fiu verde!
