vineri, 28 august 2015

Beneficiile unui animal de companie



Animalul de companie, avantaje şi dezavantaje. 
Încă din copilărie am avut parte de prezenţa animalelor de companie. Începând cu pisici(cele mai multe înfiate în miez de iarnă de pe stradă şi eliberate primăvara) şi continuând cu câini, hamsteri, papagali, peşti şi chiar... melci! Şi nu i-am refuzat nici fiului meu, acum un adolescent minunat şi echilibrat, bucuria de a găzdui pe perioade mai lungi sau mai scurte diverse animale de companie. Cele mai multe fiind găsite în faţa blocului, sau aduse de prietenii lui atunci când părinţii acestora nu le mai doreau.

Experienţa de până acum(dar şi cea prezentă, căci şi în momentul de faţă am în îngrijire 5 pisici – o mamă cu 4 pui minunaţi) mă îndreptăţeşte să afirm în totală cunoştinţă de cauză: da, e adevărat! Un animal te responsabilizează cu câteva sarcini cotidiene în plus faţă de cele deja existente, dar dacă e să pui în balanţă avantajele şi dezavantajele creşterii unui animal în casă, avantajele vor cântări cu mult mai mult.

Haideţi să vedem despre ce este vorba. Mă voi opri acum doar asupra câtorva repere pe care eu le consider extrem de valoroase pentru om, ca fiinţă spirituală şi energetică. Repere pe care le-am trăit şi experimentat personal.

Legătura dintre om si natură. Înainte de orice vreau să punctez faptul că omul de la oraş s-a rupt mult prea mult de natură, ruptura acesta fiind nefirească. Iar un animal poate fi util pentru a aminti şi chiar reînnoda această relaţie, absolut benefică. 

Aţi observat? Copii sunt atraşi firesc de animale. 
Şi acest lucru se întâmplă pentru că ei, copiii, încă, simt legătura pe care omul o are cu natura. 
Sincer: aţi văzut vreodată un copil care să nu iubească instant pisoii, sau căţeluşii?!... 
Asta oare ce ne spune?!... 

Aspecte energetice. Deloc de neglijat sunt aspectele energetice. În acest sens e bine de ştiut că pisica este animalul care simte punctele cu încărcătura energetică negativă şi le va alege pentru a le purifica. În timp ce câinele, va alege locurile cu încărcătură energetică pozitivă. 
Se spune că acolo unde doarme câinele e bine să îţi aşezi patul.

Schimbul energetic dintre animal şi om este mereu prezent. De aceea animalul ajunge să semene(fizic, dar şi comportamental) cu stăpânul lui. La câini, care sunt cei mai deschişi către această comunicare energetică cu omul(de aceea se spune că cel mai bun prieten al omului este câinele), asemănarea este cu mult mai vizibilă. 
Când aveţi ocazia, urmăriţi cu atenţie, în parc, omul şi câinele pe care îl plimbă şi veţi înţelege despre ce e vorba. 

Torsul pisicii. Cu toţii ştim că pisica toarce. Acest tors este magic, pur şi simplu, pentru că în acel moment pisica emite vibraţii de o frecvenţă extrem de benefică omului. Pisica, instinctiv, se va aşeza lângă omul bolnav, ba chiar pe locul afectat, şi îşi va începe magia. Nu trebuie să o rogi, o va face singură, o va face firesc. S-au realizat studii şi s-a concluzionat ferm că torsul pisicii ameliorează durerile reumatice şi reglează tensiunea arterială. 
Aşa că imaginea cu bunica de pe prispă, cu pisica care îi toarce în braţe, nu e deloc întâmplătoare.

Fermitate şi corectitudine. Cu un animal în preajmă, vrei nu vrei, vei deveni mai atent la fermitatea în exprimare şi comportament, la tonul vocii, la corectitudine. Exact ca şi cu un copil. 
În special stăpânii de câini stiu că dacă nu se impun prin fermitate şi corectitudine în relaţia cu câinele lor, în scurt timp câinele nu îi va mai asculta, ba chiar va reacţiona ciudat. 
Voi menţiona aici emisiunea “Cesar şi câinii”, unde este exemplificat din belşug acest aspect. Cesar spune clar: “de cele mai multe ori problema este la stâpan, mai rar la câine” şi îi învaţă pe stăpânii depăşiţi de situaţii cum să devină fermi şi oneşti în prezenţa câinelui.
De aceea, probabil, se spune că poţi avea încredere deplină într-un om care a crescut, măcar o dată în viaţă, un câine.

O viaţă activă înafara cercului de confort. Dacă ai un câine, ploaie, viscol sau soare, nu te poţi eschiva, va trebui să ieşi la plimbare! Poate părea dificil acest lucru, mai ales dacă ai un câine de talie mai mare, sau o rasă activă, energică, pentru că în cazul acestora plimbarea trebuie să fie mai lungă şi respectiv, cât mai mare consumatoare de energie. 
Iubitorii de animale ştiu că e recomandat să îţi alegi rasa de câine în funcţie şi de obiceiurile pe care le ai. De exeplu, îţi vei lua un câine de vânătoare, doar dacă te ştii capabil de alergat, sau de plimbări lungi cu bicicleta.
Oricum ar fi, un câine are nevoie de plimbare. Uneori la ore foarte matinale. Acest fapt te va scoate din zona de confort. Pentru că, pur şi simplu, nu ai alternativă! 
Dar eu consider acest aspect ca fiind unul benefic pentru omul cotidian şi citadin cu tendinţe clare către sedentarism în faţa televizorului!

Plimbaţi un câine! Înainte de a încheia mai am un singur mesaj pentru cei care consideră că animalele nu au ce căuta în casă pe lângă oameni şi care îşi privează copiii de bucuria de a creşte unul: înainte de a vă declara ferm poziţia, scoateţi un câine la plimbare. 

Ceea ce am simţit când am dus prima dată un câine la plimbare nu se poate spune în cuvinte. Bucuria, exuberanţa, curiozitatea lui sinceră pentru tot ce întâlnea m-au cucerit pe viaţă! 

Pentru mine este clar: un animal te responsabilizează, te ţine înafara zonei de confort şi te obligă să fii atent la viaţa ta, iar un copil nu ar trebui să fie privat de aceste lucruri.
















joi, 27 august 2015

Hărţuirea morală la locul de muncă




Tendinţele actuale.Trăim vremuri în care tot mai multe companii încep să adopte un sistem de muncă în care angajatul să se simtă în largul lui, confortabil şi motivat, astfel încât, în activitatea desfăşurată în cadrul job-ului pe care îl are, să îşi atingă maximum de creativitate şi randament.
În plus, orice companie îşi doreşte angajaţi pe termen cât mai lung, pentru a evita pierderile care au fost calculate ca fiind reale la plecarea unui om care a trecut de perioada de probă şi pregătire. De aceea se caută soluţii pentru fidelizarea angajaţilor.
Omul în sine, motivat şi mulţumit în activitatea desfăşurată, este adevărata resursă a angajatorului.
În Japonia s-a mers până acolo unde angajaţilor li s-a permis să îşi aducă animalele de companie la locul de muncă. Nu mai pomenim de spaţiile de recreere existente în companii cunoscute ca Google. Sau activităţi organizate de angajator pentru a dezvolta creativitatea şi a închega cât mai bine o echipă.

În ciuda acestei tendinţe, există la locul de muncă şi un fenomen numit hărţuire morală a angajatului.

Cum îl recunoaştem? Hărţuirea morală este un fenomen des întâlnit în ziua de astăzi la locul de muncă, el fiind prezent chiar şi în marile companii, unde departamentul de Resurse Umane este unul bine pregătit şi informat şi are metode de prevenire şi combatere a acestuia.
Din păcate, angajatul hărţuit nu conştientizează întotdeauna ceea ce i se întâmplă, el fiind supus în mod continuu la atacuri subtile, menite să îl destabilizeze, să îl facă să se simtă penibil, pe alocuri vinovat şi, în rare cazuri, cel hărţuit solicită sprijin din exterior.
Hărţuirea sexuală sau cea fizică sunt uşor de depistat, ele fiind evidente. Dar hărţuirea morală este acel gen de hărţuire subtilă, parşivă, mai dificil de depistat.
Ea poate părea o simplă dispută între colegi, dar, psihologic şi emoţional blochează victima care nu înţelege ce i se întâmplă şi doar simte că ceva nu este în regulă. De obicei acest atac este însoţit de agresivitate verbală din partea hărţuitorului care poate fi un coleg de serviciu, sau şeful. Victima nu va fi lăsată să riposteze, fiind bombardată cu reproşuri care nu au legătură cu calitatea muncii, ele fiind atacuri personale, condiţionate de ceva evident ce nu poate fi negat.
De exemplu, existenţa unor plante în birou, poate duce usor la un atac de genul: “în loc să îţi termini treaba, tu ai grijă de flori.” Sau, dacă angajatul obisnuieşte să asculte o muzică adecvată în surdină, sau în căşti, poate auzi ceva de genul: “cum să lucrezi bine, când tu asculţi muzică?!”
Atacul nu va fi unul constructiv şi, prin el nu se doreşte căutarea unei soluţii, ci ridiculizarea angajatului.

Ce putem face? Dacă simţiţi că sunteţi victima unui astfel de atac în raport cu un coleg sau cu şeful, fiţi pe fază pentru că el se va repeta şi e bine să puteţi strânge probe pentru a-l mediatiza şi raporta fie departamentului de resurse umane, fie altor autorităţi în domeniu, cum ar fi Inspecţia Muncii, sau chiar instantelor de judecată. Probele pot fi mail-uri primite, înregistrări de preferat video(în care să se poată recunoaşte chipul hărţuitorului), martori din exterior.
Informaţi-vă în legătură cu acest subiect. Chiar dacă acest aspect nu este foarte bine legiferat în acest moment, există câteva articole în Codul Muncii în care se vorbeşte despre faptul că salariatul are dreptul la demnitate în muncă. Se mai vorbeşte despre securitatea şi sănătatea în muncă, care poate fi intrepretată şi ca sănătate morală şi emoţională.

Nu sunteţi singur, sunt şi alţii care au trecut şi trec prin ce treceţi dumneavoastră! Conştientizaţi că ceea ce trăiţi este o posibilă o hărţuire morală şi ea se poate preveni şi combate!

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36931/Hartuirea-la-locul-de-munca-Cum-se-pot-apara-salariatii-de-abuzurile-de-la-serviciu.html 

http://www.tribuna.ro/stiri/economie/h-ar-tuirea-moral-a-58337.html

http://www.juristpedia.ro/opinii/hartuirea-la-locul-de-munca-cum-se-pot-apara-salariatii-de-abuzurile-de-la-serviciu/



duminică, 23 august 2015

Iubeṣte-mă ṣi atât!

Femeie sau bărbat, fiecare dintre noi are ṣi un pic din celălalt. Ṣi caută ṣi restul. Ca să se întregească.

În viaṭa asta, sunt femeie. Uneori e greu, alteori e frumos. Ṣi întotdeauna surprinzător.
Uneori binecuvântez această experienṭă, alteori o trăiesc cu noduri, lacrimi ṣi promisiuni că, gata, în viaṭa viitoare cer să fiu bărbat!

Ca femeie trăieṣti totul cu o altă înṭelegere ṣi conṣtientizare. La un alt nivel. Mai subtil şi mai intens.

Nu-mi găsesc cuvintele, întotdeauna, spre deliciul lui. Sau le greṣesc. Dar eu ṣtiu că el a înṭeles mesajul. Îl las să râdă, căci e haios. Ba mai râd ṣi eu pe lângă el. Căci e ocazia. Apoi merg mai departe cu povestea.

Văd frumosul acolo unde lui îi scapă. Mă opresc în mijlocul drumului privind cu capul dat pe spate de măreṭie, ceva pe lângă care el tocmai a trecut grăbit.

Ṣtiu ce vrea să spună, înainte de cuvinte.

Simt ce ascunde, înainte ca el să conṣtientizeze ascunziṣul.

Am trăit experienṭa maternităṭii. Timp de 8 luni ṣi încă alte două săptămâni. Fiecare zi a creat o legătură subtilă cu sufletul care m-a ales să îi fiu mamă în viaṭa asta. Ṣi apoi naṣterea. Moment în care femininatea a atins divinitatea. Toată durerea a fost uitată.

Am simṭit slăbiciunea trupului. Uneori prea obosit ṣi firav. În timp ce el rupea munṭii în două, eu abia mă târâiam. Dar atunci el s-a întors, din nou, din drum ṣi m-a prins de mână ca să ma ridice peste stânci.

Am trăit contradicṭia senzaṭiilor. Acum veselă, apoi devastată într-o avalanṣă de lacrimi. Căci el nuṣtiu ce spusese. Sau nuştiu cum se uitase la mine. Căci eram atât de vulnerabilă în ziua aceea, iar el nu simṭise asta.

Da, poate că în anumite zile e grea viaṭa lor pe lângă noi. Ṣi a noastră pe lângă noi. Dar numai uneori!

Divinitatea avea nevoie de noi ca să receptăm mesajele subtile. Ne-a pus aici ca pe niṣte antene. Suntem o legătură între cer ṣi pământ ṣi, uneori, ne scurtcircuităm. O luăm razna. Prin poveṣti. Prin tot ceea ce simṭim. Atât de mult simṭim. Ṣi nu există cuvinte pentru tot ce simṭim…

Poate fi greu să fii femeie. Dar ṣi mai greu e să fii bărbat ṣi să te străduieṣti să înṭelegi femeia.
În loc să o iubeṣti ṣi atât. Căci restul va veni firesc. Ṣi vei ṣtii când să te opreṣti să priveṣti măreṭia pe lângă care doar ce ai trecut ṣi lângă care ea a picat în extaz. Sau să o iei de o mână ṣi să o treci prâsleazu. Sau să fii cel mai bun tătic purtându-te astfel încât ea să fie cea mai bună mămică. Sau să o ajuṭi să nimerească cuvântul atunci când ea e blocată în emisfera dreaptă. Cu totul. Cu un "Da, draga mea" sau "E suficient, draga mea!".


Da, e suficient să o iubeṣti!