Tandreţea este o completare a metodelor de evoluţie spirituală

Tandreţea – o formă de bunăvoinţă. Tandreţea este o formă de bunăvoinţă şi gingăşie sufletească manifestată, în plan fizic, în relaţia cu toţi cei cei din jur şi, în mod special, cu partenerul. Putem vorbi de lipsa de tandreţe din partea bărbatului, care prin construcţie este mai dur şi se exteriorizează mai anevoie, dar putem recunoaşte lipsa de tandreţe şi în cazul femeii.Căci există şi femei care au uitat să îşi mai exprime feminitatea şi căldura, şi, aşa cum sunt femei care se plâng de lipsa tandreţii din partea bărbatului, există şi bărbaţi care se se simt frustraţi din acelaşi motiv, în relaţia cu femeia din viaţa lor.

Omul are nevoie de cadru al blândeţii pentru a evolua. De ce avem nevoie de tandreţe? De cuvinte frumoase? De gingăşie şi frumuseţe? Pentru că toate acestea ne cresc vibraţia. Cuvintele frumoase, un ton blând al vocii, o mângâiere, sunt menite să genereze energie pozitivă. Pe care până şi plantele o simt şi reacţionează minunat: cresc şi rodesc mult mai armonios.

La fel şi omul: într-un cadru plin de gingăşie şi tandreţe va creşte sufleteşte şi spiritual. Un om(femeie sau bărbat), privat de aceste semne de tandreţe, se abrutizează. Femeilor chiar li se îngroaşă vocea şi li se masculinizează trăsăturile. Bărbatul se abrutizează şi el. Din păcate abrutizarea bărbatului trece uşor neobservată, pentru că e bine instaurată ideea că bărbatul trebuie să fie dur, căci el e sexul tare. Ceea ce, în ziua de azi, a devenit un principiu învechit şi nedrept. Căci nu face altceva decât să priveze bărbatul de dreptul lui de a evolua ca fiinţă spirituală,

Starea de tandreţe este invers proporţională cu starea de păcat. Într-una din zilele în care aveam nevoie de o înţelegere în plus asupra acestui aspect, un prieten bun mi-a zis: “cred că starea de tandreţe este invers proporţională cu starea de păcat (creştineşte vorbind). De exemplu, călugării au ajuns la o stare spirituală soră cu blândeţea, verişoară cu tandreţea sufletească. Bineînţeles, ei sunt cu scopul lor, dar principul cred că se poate extrapola şi în cazul  tandreţii în relaţia dintre un bărbat şi o femeie. Tandreţea este în balans cu starea de degradare sufletească în care ne aflăm câteodată datorită acţiunilor sau gândurilor noastre.”

Frumos, spus, nu? Ce ar mai rămâne de comentat în plus?

E clar că ne pierdem tandreţea atunci când ne pierdem în propriile noastre gânduri, măcinaţi fiind de cotidian şi goana după succesul acela care nu duce la fericire, ci, dimpotrivă, ne îndepărtează şi mai mult de noi înşine. Cu cât suntem mai curaţi sufleteşte, cu atât tandreţea şi bunăvoinţa noastră faţă de cei din jur cresc. Şi le vom manifesta nu numai în raport cu partenerul, ci cu tot ceea ce ne înconjoară. Desigur, în intimitate cu partenerul, acestea capătă noi valenţe şi duc la consolidarea relaţiei dintre cei doi.

Liniştirea interioară – primul pas către tandreţe. Pentru a exprima şi manifesta tandreţea, în mod curat şi pur şi nu într-o formă obsesivă, sexuală, e nevoie de liniştire interioară. De centrare în sine. De curăţare de bruiaje mentale. Pentru fiecare dintre noi există o cale, o metodă prin care, putem atinge această stare. Iar pentru aceasta este nevoie să conştientizezi necesitatea acestei liniştiri înainte de a exprima tandreţea şi gingăşia faţă de partener.

Desigur, e necesar şi să îţi doreşti să aduci tandreţea în viaţa ta ca o completare a metodelor de evoluţie spirituală.