Privesc
palma ta şi ştiu că deschiderea ei e darul tău către mine.
Căci acolo, bine
însemnate, stau toate simţirile şi gândurile tale.
Astfel, tu
mi-ai îngăduit să pătrund şi mai adând în sufletul tău.
Să te întâlnesc încă
odată, acolo, dincolo de timpul pe care îl ştim şi ni-l amintim.
Nu pot
cuprinde tot. Nu încă. Dar ştiu că ceea ce este acolo e pus cu sfinţenţenie şi
iubire.
Recunosc
mâna ta. O simt caldă, legată de inima în care m-am cuibărit.
Uşor aşez
palma ta pe inima mea. Şi simt cum inimile noastre tresaltă într-o recunoştere
celestă.
Sunt
conectate. Dintotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu