Cursul de desen cu emisfera dreaptă

Anul trecut, într-un moment în care doream să experimentez ceva nou şi benefic, m-am înscris la Cursul de desen cu emisfera dreaptă ţinut de Iudita Pelea.

Sincer, nu îmi amintesc cum am aflat despre acest curs, dar ştiu că, înainte de a mă înscrie şi a achita avansul, am google-it după Iudita. Ceea ce am aflat tare mi-a plăcut, căci am descoperit un om cu care aveam multe în comun şi pe care l-am simţit, de la bun început, ca pe un prieten de suflet.

Firesc, n-am avut nicio reţinere în a duce până la capăt cu ideea de a participa la cursul ei. Deşi nu era deloc uşor, căci trebuia să merg la Bucureşti pentru 4 zile şi, după calculele mele, săream destul de mult din bugetul permis. Dar, când e să faci ceva, o faci şi gata!

În ciuda tuturor descurajărilor primite(“Ce cauţi tu la un curs de desen?! De când pasiunea asta?! Tu n-ai nici o treabă cu desenul! Te-ai ţăcănit, pur şi simplu! Mai bine muţi banii în celălalt buzunar şi stai acasă!”), am mers mai departe în realizarea dorinţei mele, pur şi simplu inexplicabile! Vroiam din tot sufletul să o întâlnesc pe Iudita!

Poveste ei e una simplă, reprezentativă pentru femeia din ziua de azi. Şi începe cu Iudita Pelea, fost inginer agronom care după o afacere şi o căsnicie eşuată, urmate de o lungă depresie şi un drum plin de obstacole, a găsit calea să se scuture de cutumele trecutului şi să se ridice atât de sus, încât acum prezenţa ei inspiră şi însufleţeşte oamenii cu care intră în contact.

Totul a început pentru ea cu o carte pe care a primit-o cadou, apoi un curs pe care l-a urmat în Ungaria, apoi propria ei deschidere către artă şi întrebarea: de ce nu ar învăţa şi pe alţii calea aceasta?

Aşa s-a născut ideea „Cursului de Desen cu emisfera dreaptă”. Un curs de 4 zile ţinut la Bucureşti, Braşov sau Cluj. Am avut ocazia să văd câteva din lucrările celor care l-au urmat. E uimitor cum oameni care n-au mai avut tangenţă cu creionul sau penelul, reuşesc, în urma cursului, să deseneze sau să picteze . Unii chiar „au venit cu talantul” – cum zice Iudita – „la ei curge, la noi, ceilalţi, e mai multă muncă...”

Cursul nu e deloc un curs de desen. E un ... joc continuu, bine orânduit, menit să te facă să simţi pe care din cele doua emisfere ale creierului eşti. Pe care din cele două o foloseşti în acel moment. Cum te simţi când conştientizezi acest lucru. Cum te simţi când foloseşti emisfera dreaptă, aceea a creativităţii, care, odată activată, lasă zeul artistic din tine să se exprime – la unii prin desen, la alţii prin pictură, scris, confecţionat bijuterii, fotografie, meşterit dulciuri, etc...

Odată ce ai intrat în emisfera dreaptă şi eşti conştient de asta, îţi doreşti să păstrezi cât mai mult din acest prezent şi începi căutările. Căutările interioare. Începi un drum al descoperirii de sine. Începi urcarea spre eliberare. Ieşirea din chingi, din programe adânc înfipte în noi de părinţi, bunici, profesori. Programe inhibatoare, menite să te conducă la o viaţă de sclav, o viaţă dominată de dorinţe deşarte, materiale.

                Am făcut atunci cu Iudita şi cursul de mandale, dar şi pe cel de scriere. N-am ratat nimic!

                Am început cursul cu lacrimi de crocodil şi noduri în gât(abia am reuşit să spun câteva vorbe despre motivul pentru care eram acolo) şi am finalizat la fel, dar cu o mare linişte interioară şi un zâmbet mare în inimă.

                Ajunsă acasă, o vreme m-am jucat de-a portretistul: pe cine prindeam, pozam şi apoi desenam. Am descoperit că nu pot desena pe oricine. Erau persoane cu care nu comunicam şi la care munceam mult ca să le fac ochii sau nasul… Şi, dacă reuşeam, ieşea cu totul şi cu totul altceva! Chiar dacă era acelaşi om, eu îi dădusem o altă expresie. De parcă o dibuisem cumva în interiorul lui, ascunsă.

                Persoanele foarte apropiate le-am desenat uşor şi  cursiv. Ele nu aveau ascunzisuri pentru mine.

                Am înţeles astfel că de fapt eu altceva făceam prin acel desen: îi cunoşteam pe cei din jur, recunoscându-mă pe mine însămi  în ei.

                Apoi, firesc, m-am îndreptat către scris, ca instrument de introspecţie. Curând a devenit un exerciţiu zilnic şi motiv de mari satisfacţii şi bucurii.

                Am înţeles că nu sunt desenator şi nici pictor, că talantul meu e altul şi el e legat de cuvântul scris. Zi după zi, conexiunea cu interiorul şi deprinderea lucrului în emisfera dreaptă, au dus firesc la o creştere vizibilă, iar textele au început să capete forţă.

                Am descoperit fericirea de a fi eu cu mine însămi, iar singurătatea a devenit o solitudine dorită! Dacă înainte aveam nevoie de confirmarea celor din jur, acum tot ce am nevoie găsesc în interior. Desigur, am şi zile mai puţin bune, dar acum ştiu că şi acele zile îşi au rostul lor, pentru că orice val are nevoie şi de o retragere de pe ţărm pentru a reveni în forţă. Am descoperit că există fluxuri(când inspiraţia curge) şi refluxuri(când abia pot lega două vorbe) şi e minunat că e aşa, pentru că m-aş scurcircuita cu totul dacă aş fii doar în flux.

                Am devenit mult mai prezentă la viaţa mea şi, drept urmare, ea a căpătat o frumuseţe simplă şi profundă. Fiecare zi aduce ceva minunat, iar eu sunt acolo să primesc cu braţele deschise tot ceea ce universul trimite către mine.

               

Şi câte aş mai avea de spus…

Revin acum la draga Iudita, omul lângă care am făcut câţiva paşi importanţi pe calea descoperirii de sine şi a căutărilor interioare. Îi urmăresc activitatea cu interes, iar desenele postate la finalul fiecărei grupe, îmi aduc mari bucurii, de parcă aş fi acolo, lângă ei. Îi mulţumesc de fiecare dată şi îi trimit cele mai curate gânduri.

Pentru mine acest curs a fost asemeni unei trambuline, căci în urma lui, alchimia mea interioară s-a dinamizat. Şi, de aceea,  îl recomand din toată inima tuturor!

Dragii mei, făceţi-vă un dar minunat şi poposiţi 4 zile lângă Iudita Pelea, omul care ţine Cursul de desen cu emisfera dreaptă. Cu siguranţă va fi o experienţă inedită din care veţi ieşi mai îmbogăţiţi şi mai curăţiţi.