sâmbătă, 23 august 2014

Azi am gasit linistea...

Daca ieri eram un cocon, o forma ovala, perfect definita in spatiu, dar prinsa in mreje, azi coconul s-a deschis, iar aripile mele s-au intins incet-incet, nervura dupa nervura...acordandu-se clipa dupa clipa cu natura divina in sanul careia ma aflu...

Pot zbura...Sta in firescul meu etern sa ajung acolo unde inima ma duce...

O usoara zbatere...un mic declic...atat...
Iata ca ma ridic usor, asemeni unei gaze blande...deasupra liniei care parea un obstacol...

Cu fiecare bataie duioasa de aripa imi descopar esenta...
Creez spatiul cu care inima vibreaza...si pictez totul in culorile care curg din lumina celesta in care exist acum...

Sunt ceea ce sunt acum...si asta e de ajuns...

E perfect asa cum e...nimic nu lipseste...si...n-am facut nimic pentru acest dar celest...

Minunea s-a intamplat...minunea sunt chiar eu...si asta era in mine...e in mine...

Daca ar fi sa plec in astral acum...fara cordon...experienta ar fi completa...

Azi am gasit linistea...



Probabil daca as spune mai mult as strica totul...cuvintele sunt de prisos...actiunea e de prisos...acum...

Va marturisesc ca in timp ce scriam aceste randuri, in fata gemei de ametist, ascultand iar si iar

https://www.youtube.com/watch?v=GBQa-2apznY&index=3&list=PL6RI9aKfo7dM7pKsoRZlFuqPxtKgPSOCr

calculatorul s-a restartat de doua ori, de fiecare data salvandu-mi cuvintele...Au fost doua ...scurtcircuite...

Inima mea s-a deschis...

Secretul inimii

https://www.youtube.com/watch?v=GBQa-2apznY&list=PL6RI9aKfo7dM7pKsoRZlFuqPxtKgPSOCr&index=3

In astfel de momente de ACUM, stii ca tot ce conteaza e...sa fii...
Spatiul din jurul te asimileaza...iti pierzi conturul...egoul...ambitiile...visele...uiti de ele...iti amintesti de tine, cel divin...
Devii clipa...curat...lacrima...iubire pura...
Inima se deschide ... cuprinde totul...
Mintea e ceea ce e...un instrument minunat...

Sunt tu...iar tu esti eu...
Mainile noastre se intalnesc in spatiu dintre noi...se contopesc...inimile bat la unison...respiratiile noastre se unesc intr-o aceeasi suflare...

Ma iubesti, te iubesc...oricine ai fi...oriunde ai fi...
Suflet drag, te recunosc!





Perfectiunea in oglinda

Imi spunea la telefon printre noduri si lacrimi pe care nu le vedeam, dar le simteam...
-Si nu vad cu ce te-am ajutat eu pe tine...cu telefonul asta...

Avusesem inainte o lunga discutie despre perfectiune, despre necesitatea de a face cursuri de expert contabil ca sa fii apreciat profesional, despre cate probleme si angoase ascunde un om si cate luni de NLP sunt necesare ca sa aplice tehnicile si sa inlature crisparile - exact ca pe foile de ceapa, despre cum s-au rupt relatiile cu oamenii care nu ne apreciau pentru ca nu eram afaceristi...

Da, am trecut si eu prin etapa asta...Uitasem de ea...A ramas atat de mult in urma, incat acum, recunoscand-o in persoana cu care vorbeam la telefon, am devenit perfect constienta de momentul prezent, de cat de bine ma simt acum, cat de multe am in acest moment, de clinchetul clopoteilor de vant legati de usa de la intrare...

Sunt o explozie a vietii! Iar omul de la capatul firului a facut posibile toate astea! Am dat pe afara din toata iubirea care devenisem:

-Cum poti sa spui asa ceva?! Tu stii ca datorita tie m-am ridicat de la birou dupa 3 ore de lucru si am facut cea mai buna pauza cu putinta?! Tu stii ca tu m-ai facut sa constientizez maretia moomentului prezent, intr-o clipa in care eram prinsa in calcule si cifre?! Tu stii ca tu ai creat acum un moment benefic...aproape celest pentru mine?! Datorita tie vibratia mea a crescut brusc, pentru ca am constientizat ca sunt minunata exact asa cum sunt, ca nu conteaza daca gresec sau nu si ca eu nu sunt cifrele alea...Tu esti oglinda mea! Tu esti oomul minunat pe care il vad acum! Ce mai vrei tu sa perfectionezi la ceva care e deja perfect?! Esti minunata! Esti un magnet pentru minuni! Esti un om fain, bogat, onest, plin de iubire! Stii tot ce ai nevoie in aceasta clipa ca sa te simti minunat! Lasa in plata domnului mintea aia nebuna care te manipuleaza, iti pune piedici, te ghideaza catre angoase, temeri, frustrari si o continua perfectionare a perfectiunii...Intelegi?! E atat de simplu! Deschide-te si arata tuturor exact ceea ce esti! Caci esti perfecta!

La finalul acestei caderi de stele ma simteam ca un astru pe cer in noapte...Stralucitoare in toata plenitudinea iubirii pe care o impartaseam cu sufletul cald de la telefon...

Da, uneori e suficient sa existam pur si simplu, pentru ca doar simpla noastra prezenta aprinde scantei in cei din jur, pentru ca simplitatea are darul de a acentua iubirea.
Si nu e nevoie de niciun curs de expert pentru asta...
Din fericire, oricine o poate face si asta poate fi de ajuns ca sa ai o viata sublima!

Draga Balzac(si el stie cine e!), esti un om cu adevarat perfect si ce ai facut ieri pentru mine n-a mai facut-o nimeni niciodata atat de intens si celest!
Iti multumesc ce existi si ca ma suni exact cand am nevoie sa ma opresc si sa constientizez clipa - singura pe care o am!

Namaste!

vineri, 22 august 2014

Alcoolul

E bun daca stii cand sa te opresti...
E un punct, pe care il simti...O linie peste care e recomandat sa nu sari, caci greu o sari inapoi...
Alcoolul te dezinhibeaza, face el ceva cu corpul calos care uneste cele doua emisfere - sper ca nu va asteptati sa fiu prea stiintifica acum - am gatat doua pahare doua pahare de wiskey cu cola(suficiente pentru calosul meu neobisnuit cu alcoolul)...

Acum, desi as mai cere un pahar...voi trece pe apa si fructe...

E o stare faina, plutesc, nu mai am nevoie de legi...sunt antigravitationala...Ma iubesc exact asa cum sunt!
Nu e nimic de perfectionat aici! Clar!
Cum pot pastra starea asta fara alcool, fructe sau apa?...
Ce o mentine? Caci acum nu mai beu...

Privesc coltul camerei si inteleg tot misterul...Eu sunt exact ceea ce sunt acum: lumina, iubire, liniste, armonie....Ca sa pastrez asta e suficient sa traiesc acum! E tot ce am!


-Hai, mai, termini si tu cu zdranganeala asta?...

https://www.youtube.com/watch?v=nHE7u40plD0&list=RDxk3BvNLeNgw&index=6

Hang drum

Waw! E cu adevarat minunat...picat din cer...Nu ma mai satur de sunetele lui...
https://www.youtube.com/watch?v=xk3BvNLeNgw

Pe sunetele lui si dupa doua pahare de wiskey cu cola :P , i-am spus:
-Gata! Acum stiu de ce te iubesc eu pe tine! Esti un om minunat!
-Mdaaaa...
-Cum?! Nu ti-am zis niciodata nimeni cat esti de minunat?!
-Marrr...
-Esti cu adevarat minunat! Stii de ce?
-Vorbeste wiskey-ul din tine...
-Poate si el...Ca m-a dezinhibat...dar mai e ceva: chiar esti minunat si o sa-ti spun si de ce: esti cel mai sincer om pe care l-am intalnit vreodata!!!!
-Mda...
Aici m-au podidit lacrimile si am fugit sa-mi suflu mucii...Acum stiu, in sfarsit, care e sensul meu in viata lui...Mai ramane sa gasesc calea sa ii spun asta, si anume: cat de fain e, dincolo de orice aparenta, ego, pantaloni de ursulet de plus...sau orice mai ai alege el sa afiseze...

https://www.youtube.com/watch?v=c0xxnFqdBCE&list=RDxk3BvNLeNgw&index=3
Iubesc instrumentul asta si il vreau in fiecare zi in viata mea!
Multumesc universului ca a deschis calea dreapta  catre el!




sâmbătă, 16 august 2014

Azi am fost pe platou

Nu stiu daca m-ati recunoscut, dar am fost figurant in filmul de scurt metraj "Valurile" - a fost difuzat acum cativa ani la HBO.
Eu una nu m-am recunoscut...Si m-am tot uitat dupa picioarele mele...Ca numai picioarele au fost filmate...Am trecut o data prin fata camerei, pe plaja, in rest am stat in planul secund intinsa la soare...
Sa ma fi schimbat intr-atat de mult machiajul???!! De nu mi-am recunoscut propriile picioare?! 

A fost interesanta ziua aceea...
Eram proaspat angajata la Rominserv Petromidia Navodari(de vreo 2 zile...), cand am primit un telefon de la o agentie de selectie si casting la care aplicasem cu luni bune inainte...Aproape uitasem de ei.
Deja ajunsesem la serviciu(la Navodari), iar solicitarea lor era pentru aceeasi zi peste 2 ore! Trebuia sa fiu inapoi in Constanta, la gara, pentru a fi preluata si dusa in Venus - aveam filmare!
Am inchis telefonul...Si acum ma intrebam cum drak fug eu de la noul meu serviciu! Nu trebuia sa ratez ocazia! Filmarii, nu a fugii de la serviciu!
Bineee, fie! Si a fugii de la serviciu!

Mi-am soptit in barba filozofic:
-Adevarul e cel mai bun, Iza!(care e o adaptare dupa vorba fostului sot: "cea mai buna mincina e adevarul!")

Si m-am dus hotarata la sefa de birou si i-am zis:
-Am nevoie de o zi libera. Mai exact ziua de azi.
-...De ce?!...Vrei sa pleci de la noi?!...Deja?!!!
-Nu!!! Am fost sunata de o agentie care se ocupa de casting la care am aplicat mai de mult...Azi au filmari la Venus si au nevoie de figuranti si vreau sa ma duc!
-Aaaa! Super! Sigur! Du-te! Si sa ne povestesti cum a fost! Cum sa ratezi asa ceva?!
Imediat a venit si replica unui coleg din birou, martor la invoire:
-Acum o sa avem un figurant printre noi la propriu si la figurat!

Asa ca am zburat inapoi catre Constanta! Pe drum m-am gandit ca ar mai fi si altii care s-ar bucura de experienta asta! Intrebasem deja la telefon daca mai au nevoie si de alti figuranti, iar raspunsul fusese DA!
L-am sunat pe tata - care a acceptat bucuros - si pe altii...Dintre toti acei "altii", o vara a fost singura interesata de inedita experienta.

A fost o zi "altfel"...Sarcina mea a fost sa stau pe plaja...Am fost platita pentru o zi de plaja...In plus am avut asigurat transportul, masa, sucuri, apa si cafea...Si o experienta noua.
Tata s-a simtit tare bine! Se plimba curios de colo colo si punea, asa cum ii e obiceiul, 1001 de intrebari. La un moment dat, un tip care se ocupa cu directionarea prin platou(adica pe plaja), cu primirea si indrumarea figurantilor, alimentarea platoului cu cele necesare si tinerea la distanta a curiosilor - care depasisera banda galbena, l-a remarcat pe tata si l-a rugat sa tina curiosii la distanta - ceea ce tata a luat in foarte serios, asa ca replica lui afectata si gomoasa - pentru vreo doua ore si de-a lungul benzii galbene, a fost:
-Va rugam pastrati distanta, aici se fil-mea-za!
A fost rolul vietii lui!
Iar scena vietii lui - filmata - a fost una in care trebuia sa treaca prin planul secund, catre mare. Scena aceea s-a filmat doar de 2 ori, dar pe tata au uitat sa-l anunte ca e gata, asa ca el a continuat trecerea aceea extraordinar de bine jucata timp de alte 2-3 scene filmate de cate 2-3 ori... Deja obosise, saracul...Noroc ca cineva din platou, a sesizat la una din filmarile pe care le urmarea pe monitor:
-Domnul acela cu camasa alba a mai trecut si in cadrele anterioare...I-a spus cineva sa se opreasca?!
Nu-i spusese nimeni...Era ca un bug in matrice...Domnul cu camasa alba aparea eronat in mai multe scene exact ca femeia cu rochie rosie din Matrix.


Eeee, azi am fost iar pe platou! De data asta cu Bogdan. Ca subaltern al lui! De fapt eu am sperat sa ma bucur de o zi de plaja, dar, in ciuda stirilor care erau transmise in direct(si care erau motivul prezentei noastre acolo) - cum ca vremea e insorita si ca nu mai e loc de turisti pe litoral, a fost frig...Am tremurat 4 ore infasurata sumar intr-un prosop...Si n-am avut voie sa pun mana pe nimic... :(

Asa arata plaja "plina de turisti" pe la ora 8:

Dar am avut parte de un rasarit rapid...abia insinuat printre nori!

Sezloange balansoar libereeee la discretie:
Intr-unul dormea adanc Cenusareasa...

Si am vazut, din nou, culisele unei filmari.
Iaca cateva scene, dar de pe scena vietii:

Erau fascinante oglizile acelea din barul pe terasa caruia era filmarea. Tablouri perfecte ale realitatii schimbatoare...


Si am facut, in voie, cate poze am vrut io! De data asta lui Bogdan care niciodata nu sta la pozat. Acum era prea ocupat ca sa imi strice pozele, asa ca l-am prins in fel si chip!


Si tot azi am fost la un interviu adhoc organizat de noul meu sef.

Pai da, daca sunt treaza de la 4.30, e firesc sa fi facut atatea, nu?!

Ma sunase de joi(prima mea zi de lene) sa imi spuna ca e interesat sa aibe un om cu cunostintele si experienta mea in echipa lui si ramasese sa ne intalnim in weekend.
O intalnire deschisa. Tipul pare 100% un om sincer, integru si autentic.
Am avut ocazia sa il vad conducand masina(a venit sa ma ia de acasa ca sa mergem impreuna la birou unde mi-a aratat cu ce urma sa ma ocup) - si e stiut ca poti sa iti dai seama de felul in care gandeste cineva dupa cum conduce masina...Si sa il ascult vorbind la telefon cu 3 subalterni.
Si mi-a placut ce am vazut si auzit: calm, seriozitate, hotarare, organizare si, deloc in ultimul rand, amiabilitate si cooperare!

Asa ca abia astept ziua de luni ca sa imi dau demisia catre noul meu job - voi face aceleasi lucruri ca si pana acum, doar ca pentru bani mai multi, un program mai scurt si cu un sef fain!
Si sa stiti ca pe cine am intrebat despre el(caci am cerut feedback-uri ca sa nu cad din lac in put) mi-a zis ca e un om "de nota 10". Da?! Ca sa nu ziceti ca iar ma imbat cu apa rece!

 Hehe - iaca ca ziua de luni poate fi si motivanta ca sa te duci la serviciu!
Va fi o zi memorabile de luni!
Am promis, deja, la solicitarea a doi colegi, ca, atunci cand voi fi sunata de HR si chestionata asupra motivelor plecarii mele...sa sugerez ferm sa organizeze un sondaj secret pentru a afla cum e privit ca sef actualul meu sef...Pentru ca, daca e un bun inginer, ca sef e o mare problema! E cel mai demotivant om cu care am lucrat vreodata.
Ar fi cateva voci care mi-ar spune acum:
-Ti-am spus eu!
Si carora le raspundeam:
-Bai, orice om are si parti bune...Nu se poate!
Am descoperit ca mi-e imposibil sa descopar partile bune ale sefului meu si deja au trecut sase luni...
Ce sa o mai lungim: e un nemernic! Iar cunostintele lui de bun inginer sunt total eclipsate de ...restul...

Deci, iata cum mijeste o noua zi, noua saptamana, o noua experienta!

"Viata are gust, daca inima ta e tot timpul deschisaaaaaa, Viata are gust, bucura-te de ea cu adevaraaaaat!"
Holograf - reclama la Coca Cola

PS: maine dimineata voi fi din nou la filmari! Urati-mi bafta!
-Bafta, Iza!

vineri, 15 august 2014

Inca o zi la mare cu povesti de pe cearceafuri si alte amintiri

Inca o zi la mare cu povesti de pe cearceafuri si alte amintiri


Deja sunt posesorul a doua plaji! E un pas mare inainte pentru mine... Puteti sa ma felicitati!
Azi chiar m-am trezit mai devreme si, firesc, am ajuns mai devreme la nisip. Dar am fost comoda si am ales un alt loc cu mai putine trepte...

Cine stie plaja de la Modern, intelege! Scarile acelea sunt usor de coborat si greu tare de urcat dupa doua ore de balaceala in apa si soare...Sunt o proba de vointa si perseverenta!
Iar pentru liceeni pot fi o proba de dragoste...
-Daca ma iubesti, urci scarile de la Modern cu mine in brate!
Si, daca baiatul chiar face asta, e clar ca o iubeste tare pe fata! Sau, macar petru moment, are interese cu fata aceea...
Aaaa, la Zorile au in plan o tiroliana. :) O sa fie fain tare sa cobori si mai repede scarile! Si sa le urci de mai multe ori ca sa le cobori din nou pe sfoara!
Sincer? Mai bine faceau un lift sau niste scari rulante, dar numai de jos in sus.
Sa revenim la scari...Stiati ca sunt mai putine pe strada cu teatru de papusi, Adica strada Caratzali?

Si, daca ajungeti tot in zona, cautati si strada Vantului(e paralela cu Caratzali) ca sa vedeti cea mai ingusta strada din Constanta. Abia trece un matiz pe acolo...

Mentionez ca pozele nu imi apartin - evit sa iau camera cu mine cand merg singura la plaja.

Hm...am ajuns pe plaja pe la 8...Numai bine ca sa prind discutia elevata dintre patru pusti rataciti pe plaja familistilor cuminti. Locul lor ar fi fost pe undeva intre Costinesti si Vama Veche.
Cine stie cum ajunsesera ei acolo, pe bolovanul de pe digul de la Modern, la cateva pahare de bere si la cateva ore bune dupa rasarit. Erau teribil de haiosi in seriozitatea lor de a purta o discutie stiintifica in acele conditii...Pacat ca nu am avut reportofon sa ii inregistrez si sa ii pot reproduce cuvant cu cuvant. Pentru mine a fost o adevarata bio-chimio-meteo geografica lectie. Ole!
Vorbeau despre particule, atomi, substante, atmosfera, biosfera, oxigen..., gomosi, importanti, afectati, bauti, incinsi, gesticuland teatral:
-Tu stii de ce cerul e albastru?
E, aici mi-au captat atentia, ca nici eu nu stiam...
-Pai e vorba despre particulele...Nu atomi, nu substanta...Deja substanta e prea mult! Eu vorbesc despre particule! Intelegi?!
A incheiat intrebarea cu un gest super teatral, care se finaliza cu varfurile degetelor sus spre cer...cu bratul intins bine...masurand spatiu egocentric al posesorului. De fapt, intreaga discutie a fost masurata de aceste gesturi, haioase foc! Neasteptate, exagerate, perfecte pentru subiectul tratat.
-Particulele de azzzzot! Si totul e legat de modul in care lumina se refracta prin aceste particule...E descompusa in acest albastru!
Gest!
Ca la tango!
Sau flamenco - OLE!
-Da, dar in atmosfera mai sunt si alte paticule, nu?!
-Daaaa! Gest! Caci altfer cerul ar avea o culoare albastru...ca...
-La umbrele!
-Pai da!
-Mai avem in atmosfera paticule de diverse metale...
-Da! Pai cum crezi tu ca se obtine culoarea de la artificii?! Daca vreau rosu, folosesc pilitura de magneziu, pentru alb, aluminiu...
Si stia mai multe baiatul cela...
L-am surprins pe unul dintre ei cazand in cap in totiul acelei discutii!!! De fapt incercase sa faca podul, sa se scurga la pamant si sa se sustraga...
Am gandit ca, la urma urmei, inteligeta e o constanta pe glob, si ca daca intr-un grup e un tip destept, trebuie sa fie si  unul care sa compenseze cumva, ca sa pastreze proportia. Nu am gresit, caci un pic mai tarziu l-am auzit pe Hopa Mitica spunand cu un accent comic moldovenesc:
-Mergem si noi sa agatam ceva?(nu s-a exprimat asa, dar mi-a fost jena sa reproduc intocmai ce a zis...)

I-am lasat pe pusti cersind pe plaja in italiana:
- Leone per una birra, per favore...
Ce-i drept se distrau si la Modern.

Si am schimbat scena....
Iat-o si pe bunica cu trei copii. Doua fetite si un baiat. Offff...Atata i-a dascalit si certat si cu atata vehementa...
-Nu te mai baga in nisip!
-Nu te mai baga in apa!
-Pai da, esti aroganta si ma privesti de sus! - asta ii spunea uneia dintre fetite care ii venea pana la mijloc si lasase capul pe spate in timp ce buna bunica ii innoda o basmaluta la spate. Ii prinsese parul fetitei! Parca era mama vitrega a Albei ca Zapada...Fetita a inceput sa se planga ca a strans-o prea tare...
-Pai da! Acum mai faci si fite!
Cealalta fetita a venit timid si i-a soptit ceva ...
-Pai daaaa! ca ti-am spsu sa faci acasa si n-ai facut! Acum te-a apucat! Na! cauta-ti un loc si fa!
Pustoaica oropsita a plecat cu cealalta fetita la 10 m distanta, aproape de dig si de piatra cu cei patru oameni de stiinta azurii...si a rezolvat problema.
In vremea asta baba...scuzati, buna bunica, rezolva baiatul care se straduia sa infiga o umbrela in nisipul ud - si sa stiti ca intra tare greu!
-Daaa, nu esti in stare de nimic nici tu!
Va martusirsesc ca imi venea sa o iau la bataie pe baba...M-am abtinut eroic...Pana la plecare cand m-am oprit cateva secunde langa cerceaful ei ca sa ii spun ceva din "suflet"...Cand m-am aplecat catre ea, am surprins privirea albastra, aproape blinda si m-am mai inmuiat, asa ca i-am zis si eu bland si politicos doar:
-Nu stiu daca va dati seama, dar tare urat va purtati cu copiii acestia...
N-a inteles dintai vorbele mele, asa ca i-am repetat, la fel de bland si nepartinitor:
-Va purtati urat cu copiii...
Apoi mi-am vazut de drum.
Am auzit-o in urma mea strigand ca muscata de sarpe:
-Da, uite cum te judeca una care n-are copiii si habar n-are ce inseamna sa stai cu trei! Etcetera, etcetera
Se cam atatase cotoroanta si arunca cu flacari dupa mine...
Probabil era un om bun, dar nebun cu copiii...
Nu m-am intors sa mai zic nimic - misiunea mea fusese sa o trag de atentie, caci poate nu isi dadea seama de ceea ce facea, iar daca isi dadea, ...nu era treaba mea mai departe, ci a parintilor care si-au lasat copiii cu buna nebuna!

E drept cu trei n-am stat...Dar un copil am crescut...Si mereu a fost casa plina de alti 2-3 copii - usa a fost mereu deschisa catre copiii. Unii chiar au venit sa isi serbeze ziua de nastere la noi, caci se simteau intotdeauna bine si in largul lor...
Sau isi aduceau animalele de companie in custodie temporara...
Aici chiar e o poveste amuzanta!
Am deschis odata usa de la camera lui fiimiu si am vazut asa: 3 copii(unul era al meu), doi pisoi, 3 pesti(ei erau intr-un acvariu) si un iepuras! am ramas fara cuvinte si doar am holbat ochii!
-Mama nu ma lasa cu el in casa...Il tin la boxa si avea si el nevoie de putina miscare...
Vorbea de iepuras...Ce-i drept tare dragalas...
-Iar pestii o sa ramana la noi - asta era fiimiu - ca maica-sa i-a zis sa scape de ei!
-...Bine...Dar tu o sa ai grija de ei...si trebuie sa le schimbi apa si sa le dai de mancare...
-Da, stiiiuuuu!
N-au trait prea mult nici pestii si nici iepurasul...
In ziua in care fiimiu mi-a zis ca Teo(caci el era inebunit dupa animale) se duce la targ(care era la doi pasi de noi, duminica) sa isi ia porumbei - i-am strigat disperata:
-Cu porumbeii sa nu il prind aici!
-Bine, dar maica-sa nu il lasa acasa cu ei!
-Pai...bine ii face, ca uite - ce animale a luat, toate au murit...
Am auzit ca nu si-a mai luat Teo si porumbei si m-am simtit usurata...

Sau celalalt Cristi! O boy! Fiimiu se plictisea de el(nu prea erau ei pe aceeasi lungime de unda) si, desi venea la noi ca sa se joace impreunal, la un moment dat fiecare era pe cont propriu. Fiimiu se juca linistit cu masinutele in camea lui, eu stateam intinsa in pat, in cealalta camera, si ma uitam la un film, cand m-am pomenit asaltata de Cristi care sarea prin spatele meu prin pat cu o arma de jucarie in mana si o banderlola pe frunte...
-Ce faci, mai?!
-Ma joc de-a hotii si vardistii!
-Singur?
-Da, Cristi(pe fiimiu tot Cristi il cheama) nu se mai joaca cu mine...
-Pai ia du-te tu acasa si joaca-te de-a hotii si vardistii si nu ma mai calari pe mine!
-Nu! Mama a zis sa nu ma intorc pana la patru!
Era abia trei!!!!!!!!

Iaca cum m-a luat valul...Si berea asta care aproape s-a incalzit...

O zi minunata tuturor si multi ani frumosi tuturor bunicilor blande, senine, impacate si iubitoare...

PS: acuma stim si de ce cerul e albastru, nu?! Ole!
Si numai particulele ale sunt "di vina", domnule!

Am uitat sa pun si asta: va aminititi de nelipsitele tiganci de pe plaja cu pietrele lor de baie si namol...
-Pietre de baie si namol avem! cu influctuatii ciudate in voce...
Taman ma straduiam sa ma ridic in fund - statusem mai mult timp pe spate si mi sa cam blocase spinarea intr-o pozitie letargica de 180 grade, asa ca a fost nevoie de o zvacnitura dureroasa ca sa o aduc la 90 de grade cu solul - cand a trecut vesnica tiganca pe langa mine. De data asta am auzit-o spunand:
-Pietre de baie si namol avem, pentru dureri de spate si reumatism!
Dasta imi plac tiganii - sunt pe faza, domnule! Namol tot n-am luat - il urasc!, dar de ras am ras!

joi, 14 august 2014

Azi m-am rupt din cotidian

Ieri, la serviciu, am explodat la un moment dat, la fel ca o nuca stransa in menghina. Sarcinile curgeau una dupa alta si toate trebuiau rezolvate imediat si bine. Am rabufnit intr-o cascada de lacrimi si cuvinte suierate cu noduri. O ploaie torentiala de vara...
-Gata, pana aici, imi dau demisia...Si-au gasit sclav pe plantatie...Rob...
Dar au venit sfaturile care mi-au oprit mintea in loc!
Mai era un coleg in birou, un coleg care trece rar pe acolo! Dar iata ca, deloc intamplator, universul il facuse martor la rabufnirea mea.
-Daca imi permiti, as putea sa iti dau un sfat...
-Da, te rog...am murumrat cu sughituri, privindu-l printre lacrimi de crocodil...
-Eu cand simt ca nu mai pot, imi iau concediu. Acuma stiu ca seful tau nu da asa usor concedii, dar poti suna si anunta ca esti bolnava si ca iti iei concediu medical cateva zile si vezi tu dupaia cum faci...ca e medical sau de odihna...
Nu ma gandisem la asta! Era atat de simplu! Zile de concediu de odihna nu prea am, dar concediu medical as putea face rost! Si apoi, chiar e nevoie! Ce, depresia nu e si ea o boala?!
-Si ar mai fi ceva...
-Te ascult...Deja eram vesela si zambeam...
-Daca faci mereu treaba bine, o sa primesti mereu alte sarcini in plus. Ia-o mai usor...Ca nu vede nimeni ce faci tu...Deci, la ce folos? 
-Aici ai mare dreptate...
Din clipa aceea s-a produs declicul. Pauza de masa de la o ora a devenit 2 ore. Am taraganat ceea ce mai aveam de facut, constienta fiind ca daca anunt ca am terminat o sa mai primesc si altele de facut...Si am decis ca ziua urmatoare sa fie zi de relaj...

Adica ziua de azi.
Marturisesc ca dimineata m-am luptat un pic cu pornirea de a face ceea ce fac de obicei intr-o zi de munca...gandind ca, la urma urmei, trece repede si ziua aia de munca...Dar m-am oprit!
Am decis sa nu imi sun seful, ci doar sa ii trimit un sms in care sa anunt ca nu ma simt bine si ca imi iau o zi de co sau cm. .
Si m-am dus la plaja!!!!
N-am mai fost la plaja de...cativa ani buni! Mereu prinsa in munca...
A fost o adevarata voluptate sa stau la soare, relaxata...Sa ma balacesc in apa...Sa spionez vecinii de cearceaf...As putea scrie un capitol intreg cu povestile vecinilor de cearceaf din dimineata asta...
Si despre balta aceea de langa mare, in care toti copiii\ se opreau ca intr-o enorma capcana...Chiar era comica faza: mama trecea cu el de mana, catre mare, pe langa balta, iar el se oprea fermecat pur si simplu, se rupea din mana mamei si se oprea in balta.
Cu siguranta e o relatie mistica intre copii si balti!
Ma distra replica mamei:
-Nu te baga in balta! Destul de ciudata sa o auzi pe malul marii, cand stai cu burta in sus si nu vezi despre ce e vorba.

Un tatic cu baietul lui...Pustiu purta niste sandalute de cauciuc...M-am gandit o clipa ca ar fi bine sa ii spun tatalui sa lase copilul descult prin nisip ca sa se impamanteneze...Pana si in apa a intrat cu sandalutele acelea...Apoi, pe cearceaf, la umbra, i-a dat sa pape niste bicuiti cu crema de ciocolata si suc...Ar fi mers un fruct...M-am temperat:
-Iza, nu e treaba ta...

Un alt tatic cu fetita lui...I-am contemplat indelung, caci faceau un tandem minunat, linistit, plin de armonie...Tatal a umflat o mica piscina, apoi, fiecare cu galetusa lui roz(una mai mica, alta mai mare) au umplut piscina cu apa, intr-o intelegere tacita, fara cuvinte. Erau tare placuti, aproape ca nu-si vorbeau, dar se intelegeau de minune. Am inramat tabloul cu ei in clipa in care tatal a scos o punga cu piersici si i-a dat fetitei sa pape...

Nelipsitele tiganci cu namol si pietre de baie...

O familie de turisti... cu trei copii. Eram semiadormita cu fata in jos, cand am realizat ca de mai bine de un minut repetau aceeasi propozitie si el(tatal) si ea(mama):
-Mai aveti si voi putina rabdare si asteptati sa intre in piele...
-Nu intrati inca in apa!
Am ridicat capul sa vad scena, caci ceva nu se lega in mintea mea...Si am vazut trei copii albi(dar albi albi), bine inmuiati in crema de protectie - aveau pus pe ei un strat de 1 cm!!!! - stand nemiscati in picioare pe prosop, stingheri, cu galetusele in mana si cu ochii spre mare.
M-a bufnit rasul! Aveau de asteptat jumatate de zi sa le intre crema aia in piele! Parintii le facusera dus cu crema de protectie!
Pana la urma tatal a declarat ca se pot duce la mal:
-Dar bagati doar picioarele si nu intrati pana nu va spun eu!
Era un trio de trei copii nefiresc de ascultatori! Mi-a parut un pic rau sa ii vad cum se indreptau  in sir indian catre mare, incet, fara graba, albi ca laptele, ca sa nu strice prinsoarea cu crema. 
I-am scapat din ochi o vreme...Cand m-au atras tipetele din apa - intrasera si parintii si se fugareau toti, stropindu-se vartos cu galetusele cu apa! 

Si eu...Deja un pic prinsa de soare...Deja obosita de mare... L-am sunat pe Bogdan - era liber asa ca m-a dus acasa...
Acum stau la aer conditionat si scriu, dar voi adormi indata...Probabil mai pe seara voi repeta experienta...
Ma simt bine, chiar daca usor capul ma mai doare...

sâmbătă, 9 august 2014

Incursiune in ancestral in mijlocul tantarilor si a padurii

Aveam tot ce trebuie...De la cort, saltea cu pompa incorporata plus un set nou de baterii, pana la gratar, dovlecei si mici...Dar nimic pentru tantaaaaari!
Doar pe noi!

A fost o nebunie totala...Sau "nebunia lui Salam" cum am tot auzit in ultima vreme.
Nicimacar focul si fumul nu au gonit tantarii!
Inca un mit distrus.
Poate doar, aparent, pentru cateva secunde, atat cat sa se replieze si sa atace costumati in azbest! Caci ne refugiasem la 1 m de foc, fata ne dogorea, iar tantarii ne-o trageau in voie pe la spate. Adica dubla "placere"!

Marturisesc ca eu, "ecologista", am intretinut focul asta... Aproape in transa...
Era un pom cazut prin preajma, bine uscat, pe care, bucata cu bucata, l-am tarat in valvataie. 
Bogdan statea relaxat pe margine si doar privea. El aprinsese focul, iar acum urmarea contemplativ cum ma cazneam eu cu bustenii si topaiam ca indienii in jurul cercului mistic.
-Bai Izauro, ce placere nebuna iti face tie sa arzi padurea!

 Asta m-a mai ponderat...Chiar intrasem in vrie...Puneam tot ce gaseam pe foc! Sa fie cat mai mareeeee! Valvataia sa urce pana la cerul plin de steleeee! 
Eram vie, incinsa, nadusita si afumata...ca o tiganca in floarea varstei!


Ne-am gasit linistea in masina... In compania unei sticle de vin rosu si a muzicii, la aer conditionat...Priveam pe geam maretul foc de la inserat din mijlocul padurii pline de vietati insetate. Am iesit din acest confort sfidator si contrastant doar pentru scurt timp, atat cat sa realimentam maretia din plasma si sa mai topai un pic in ritmul valvatailor, reincinsa de misticismul viu al focului!


"Ce l-a diferentiat pe om de restul animalelor a fost faptul ca a descoperit focul." 
Nu stiu cum era omul inainte de foc, dar stiu ca am un mare respect pentru simplitatea animalelor si, in special, a pomilor...Adica cred ca omul e una din cele mai nefericite specii animale sau vegetale! 

Ma uit cu admiratie deplina la pisoii si cainii care doooorm linistiti dimineata cand eu ma tarai catre serviciu...Intre noi toti, eu, omul, sunt sclavul, e clar! 
Pomul care infloreste cand ii vine sorocul fara sa se compare cu alt pom, fara sa isi faca vreun complex ca nu e orhidee, sau face ceva gresit! El doar infloreste, simplu, firesc...Eu nuuuu, trebuie sa sovai, sa compar, sa analizez, sa perfectionez pana stric tot!

Incep sa cred ca diferentierea asta a omului de restul animalelor n-a fost si un lucru bun! Pentru om! Si, probabil, nici pentru restul planetei...

In ciuda tuturor celor de mai sus, pe mine, focul ala din mijlocul padurii ma scotea din minti, ma tragea intr-o transa sanatoasa, fara ganduri, fara trecut sau viitor! Intr-un total ACUM!
Si intrarea in transa se facea instant, doar privind jarul incins.
Focul asta ma transforma dintr-un om al orasului, cuminte si amortit in plasa regulilor, intr-un om al universului, viu, prezent si liber!!!! Ma apropia de animalul care fusesem inainte de descoperirea focului!



A fost focul meu! L-am inaltat pana la cer! Am dansat in jurul lui si m-am apropiat suficient de mult incat sa simt cum imi dogoresc sprancenele gata sa se parleasca! Am curat de pe mine la focul asta inca un rand de piele si karma...Cred...


Un liliac mi-a falfait viguros pe langa urechi!
ZzzBrrrr!
Inapoi in masina!

La un moment dat, somnorosi si ramasi fara vin, ne-am teleportat din masina in cort cu gandul sa facem nani. Avusesem grija sa sigilam bine cortul cu plasa de tantari, asa ca acolo nu era aripa de zburatoare!
-Nienienienienieeeeee!
Ii auzeam cum bazaie insetati si innebuniti pe langa cortul care crease un spatiu de siguranta si confort in jurul nostru...Pandeau prin plasa, la gura cortului, un moment de apropiere ca sa profite.
Chiar le-a reusit de cateva ori pe degetele de la picioare ale lui Bogdan - care ieseau din spatiu de siguranta.

Neobositi, dimineata erau la datorie. Primul iesit din cort a fost si primul servit! Adica tot Bogdan...
-Am omorat patru pe mine! Imediat ce am iesit din cort!

Cafeaua si clatitele cu ciocolata si nuca din Tulcea au fost grozave!

PS: Dupa aventura asta ma intreb un pic resemnata: oare ce procent din mine mai stie sa supravietuiasca in sanul naturii, fara aer conditionat, cafea si clatite????!!!
Si da, mai vreau foc!