Doar pe noi!
A fost o nebunie totala...Sau "nebunia lui Salam" cum am tot auzit in ultima vreme.
Nicimacar focul si fumul nu au gonit tantarii!
Inca un mit distrus.
Poate doar, aparent, pentru cateva secunde, atat cat sa se replieze si sa atace costumati in azbest! Caci ne refugiasem la 1 m de foc, fata ne dogorea, iar tantarii ne-o trageau in voie pe la spate. Adica dubla "placere"!
Marturisesc ca eu, "ecologista", am intretinut focul asta... Aproape in transa...
Era un pom cazut prin preajma, bine uscat, pe care, bucata cu bucata, l-am tarat in valvataie.
Bogdan statea relaxat pe margine si doar privea. El aprinsese focul, iar acum urmarea contemplativ cum ma cazneam eu cu bustenii si topaiam ca indienii in jurul cercului mistic.
-Bai Izauro, ce placere nebuna iti face tie sa arzi padurea!
Asta m-a mai ponderat...Chiar intrasem in vrie...Puneam tot ce gaseam pe foc! Sa fie cat mai mareeeee! Valvataia sa urce pana la cerul plin de steleeee!
Eram vie, incinsa, nadusita si afumata...ca o tiganca in floarea varstei!
Ne-am gasit linistea in masina... In compania unei sticle de vin rosu si a muzicii, la aer conditionat...Priveam pe geam maretul foc de la inserat din mijlocul padurii pline de vietati insetate. Am iesit din acest confort sfidator si contrastant doar pentru scurt timp, atat cat sa realimentam maretia din plasma si sa mai topai un pic in ritmul valvatailor, reincinsa de misticismul viu al focului!
"Ce l-a diferentiat pe om de restul animalelor a fost faptul ca a descoperit focul."
Nu stiu cum era omul inainte de foc, dar stiu ca am un mare respect pentru simplitatea animalelor si, in special, a pomilor...Adica cred ca omul e una din cele mai nefericite specii animale sau vegetale!
Ma uit cu admiratie deplina la pisoii si cainii care doooorm linistiti dimineata cand eu ma tarai catre serviciu...Intre noi toti, eu, omul, sunt sclavul, e clar!
Pomul care infloreste cand ii vine sorocul fara sa se compare cu alt pom, fara sa isi faca vreun complex ca nu e orhidee, sau face ceva gresit! El doar infloreste, simplu, firesc...Eu nuuuu, trebuie sa sovai, sa compar, sa analizez, sa perfectionez pana stric tot!
Incep sa cred ca diferentierea asta a omului de restul animalelor n-a fost si un lucru bun! Pentru om! Si, probabil, nici pentru restul planetei...
In ciuda tuturor celor de mai sus, pe mine, focul ala din mijlocul padurii ma scotea din minti, ma tragea intr-o transa sanatoasa, fara ganduri, fara trecut sau viitor! Intr-un total ACUM!
Si intrarea in transa se facea instant, doar privind jarul incins.
Focul asta ma transforma dintr-un om al orasului, cuminte si amortit in plasa regulilor, intr-un om al universului, viu, prezent si liber!!!! Ma apropia de animalul care fusesem inainte de descoperirea focului!
A fost focul meu! L-am inaltat pana la cer! Am dansat in jurul lui si m-am apropiat suficient de mult incat sa simt cum imi dogoresc sprancenele gata sa se parleasca! Am curat de pe mine la focul asta inca un rand de piele si karma...Cred...
Un liliac mi-a falfait viguros pe langa urechi!
ZzzBrrrr!
Inapoi in masina!
La un moment dat, somnorosi si ramasi fara vin, ne-am teleportat din masina in cort cu gandul sa facem nani. Avusesem grija sa sigilam bine cortul cu plasa de tantari, asa ca acolo nu era aripa de zburatoare!
-Nienienienienieeeeee!
Ii auzeam cum bazaie insetati si innebuniti pe langa cortul care crease un spatiu de siguranta si confort in jurul nostru...Pandeau prin plasa, la gura cortului, un moment de apropiere ca sa profite.
Chiar le-a reusit de cateva ori pe degetele de la picioare ale lui Bogdan - care ieseau din spatiu de siguranta.
Neobositi, dimineata erau la datorie. Primul iesit din cort a fost si primul servit! Adica tot Bogdan...
-Am omorat patru pe mine! Imediat ce am iesit din cort!
Cafeaua si clatitele cu ciocolata si nuca din Tulcea au fost grozave!
PS: Dupa aventura asta ma intreb un pic resemnata: oare ce procent din mine mai stie sa supravietuiasca in sanul naturii, fara aer conditionat, cafea si clatite????!!!
Si da, mai vreau foc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu