Azi am gasit linistea...

Daca ieri eram un cocon, o forma ovala, perfect definita in spatiu, dar prinsa in mreje, azi coconul s-a deschis, iar aripile mele s-au intins incet-incet, nervura dupa nervura...acordandu-se clipa dupa clipa cu natura divina in sanul careia ma aflu...

Pot zbura...Sta in firescul meu etern sa ajung acolo unde inima ma duce...

O usoara zbatere...un mic declic...atat...
Iata ca ma ridic usor, asemeni unei gaze blande...deasupra liniei care parea un obstacol...

Cu fiecare bataie duioasa de aripa imi descopar esenta...
Creez spatiul cu care inima vibreaza...si pictez totul in culorile care curg din lumina celesta in care exist acum...

Sunt ceea ce sunt acum...si asta e de ajuns...

E perfect asa cum e...nimic nu lipseste...si...n-am facut nimic pentru acest dar celest...

Minunea s-a intamplat...minunea sunt chiar eu...si asta era in mine...e in mine...

Daca ar fi sa plec in astral acum...fara cordon...experienta ar fi completa...

Azi am gasit linistea...



Probabil daca as spune mai mult as strica totul...cuvintele sunt de prisos...actiunea e de prisos...acum...

Va marturisesc ca in timp ce scriam aceste randuri, in fata gemei de ametist, ascultand iar si iar

https://www.youtube.com/watch?v=GBQa-2apznY&index=3&list=PL6RI9aKfo7dM7pKsoRZlFuqPxtKgPSOCr

calculatorul s-a restartat de doua ori, de fiecare data salvandu-mi cuvintele...Au fost doua ...scurtcircuite...

Inima mea s-a deschis...