Am job-ul perfect!

-Brindusa, tie iti place ce faci? asta m-a intrebat acum vreo doua zile unul din colegii de serviciu. El e mai mult pe teren strangand date, eu mai mult prin birou, punand cap la cap informatiile aduse de el si de alti colegi...
M-am oprit o clipa din tastat si l-am privit. Avea o expresie contemplativa, parea ca vorbeste cu el insusi. Am lasat treaba deoparte, desi stiam ca e ceva "urgent" si i-am raspuns cautand sa intru pe o frecventa empatica.
-Nu intotdeauna...Dar imi place colectivul...Pentru mine e foarte importanta echipa cu care lucrez...Caci ceea ce fac ...sunt tampenii...As putea face mult mai mult de atat...Dar, imi plac colegii si ce e acum...asa cum e acum.
-Pai ce crezi ca ce fac eu e mai elevat?! E tiganie curata!
Apoi discutia a ajuns la ce vom face in WE. El mi-a povestit cu amanunte despre drumul cu bicicletele planuit din Constanta pana la Gura Portitei. Un drum pe care l-a mai facut si anul trecut. Peripetii la limita supravietuirii. Si-a amintit de nenea pe care la intalnit pe drum, dupa ore de suferit de sete, si care i-a oferit o halba cu apa rece.
-Nu pot sa-ti spun cat de buna era apa aia! Trebuie sa ii duc un dar de data asta...

-E o proba de curaj planul asta al vostru...Sunt 80 de km doar dus...Nu m-as incumeta...
-Pai nici eu nu prea stiu ce m-a apucat...Am patimit atat anul trecut, iar acum ma duc din nou...

Cred ca am discutat si povestit pret de o ora despre asta...Pana a sunat telefonul - era seful care intreba de situatia mult asteptata, care, desigur, inca nu era gata.
Dar eu nu eram deloc stresata! Si mi-a placut asta!

Sa va povestesc. Eram angajata deja de sase luni, cand am decis ca ceea ce fac e prea mult stres pentru bani putini si am inceput sa imi caut altceva de lucru. In mare parte imi placea ceea ce faceam, dar...seful era prea aproape, mereu dadea buzna in biroul meu - eu avand masa asezata cu spatele spre usa, eram prima vizata si vazuta. Daca ma vedea ca am castile pe urechi, urma o remarca de genul:
-Ce faci, Brindusa, asculti muzica?
-Da, dar si lucrez. E muzica de relaxare, iar ceea ce fac imi permite sa fac asta.
-Pai ce, vrei sa te relaxezi?
Cam astea erau discutiile...Reprosuri de genul "sunteti prea relaxati"...Adica tampenii! Pentru ca intotdeauna isi primea situatiile la timp. La timp cat sa revina asupra lor de 1001 ori si sa le ceara modificate...Pana la epuizare psihica! Pana ajungeai sa nu-ti mai pese! Iar cerintele, uneori, erau tampitzele! "Pune virgula aici, muta coloana aici..." Chestii pe care si le-ar fi putut face singur, fara acompaniament! Dar el e seful care sufera de lipsa de acompaniament. E in stare sa te tina ore in sir pe scaun in fata lui ca sa il astepti, doar asa, de dragul de a se simti privit. Ca un copil care isi cheama prietenii in vizita sa se uite la el cand se joaca...
Si mai erau si fazele penibile cand intarziam mai mult la baie si el ma cauta disperat....Iar cand ma gasea, ma lua ca din oala:
-Brindusa, unde ai fost!
Fusesem la baie sa imi schimb tamponul...

In fine, hotarasem sa pun punct la toate astea, imi gasisem de lucru ceva asemanator, dar cu mai multi bani si un sef fain, asa ca am scris demisia si i-am pus-o pe masa. Caci el nu era in birou.
In cel mult 10 minute m-am pomenit cu el in spatele meu, buzna, frematand:
-Brindusa, ce e asta?!
-Demisia mea.
-Pai de ce?!
-Am gasit altceva...Salariu mai bun, conditii mai bune...
-Pai cat ai acum?
-15 mil.
-Si cat iti dau astia?
-23 mil.
A iesit imediat din birou si s-a dus la colegul meu cu care impart frateste treburile, dar care are 2 ani vechime in firma, sa-l intrebe el cat ia.
Am negociat, pana la urma, si am convenit sa imi dea 21 de milioane, dar...
-Mai am doua solicitari...
-Care?
-Vreau sa ne mutam toti(adica eu si colegii, fara sef) pe Garofitei - unde era de cateva luni un birou destinat noua, dar unde nu si se permisesem sa mergem, ca sa ne tina el mai bine in mana...De fapt in stres...
-OK, se poate...
-Si vreau ca programul meu sa fie de la 8-17 - erau tot 9 ore de munca, dar nu de la 9-18...
-OK, se poate si asta...

A doua zi ne-am mutat, in ciuda faptului ca seful nu stia cum sa ne puna bete in roate...Caci l-am cam luat pe nepregatite, nu se astepta sa pun atat de rapid totul in practica.

Deja a trecut o luna de cand suntem aici. Nu avem seful pe cap, chiar daca ne suna, sau ne trimite mail-uri. Nu lipsesc nici sedintele saptamanale. Dar tot nu e pe capul nostru.
Am infrumusetat cat am putut locul si inca lucru la asta. Strang flori, conuri de brad...Fac curat cat se poate de des, aprind betisoare parfumate...Incet - incet incepe sa se schimbe mirosul si sa devina un loc curat. Ii creste vibratia.

Ma duc si ma intosc cu bicicleta.
Sunt momente cand am timp sa caut bancuri pentru colegi, le listez si le afisez prin birou - deja s-au obisnuit sa le caute. Uneori ma mustra ca nu le-am schimbat.

Suntem la parterul unui bloc si avem iesire direct pe trotuar - e construita o mansarda cu cateva trepte.
Sunt prima care ajunge acolo dimineata, asa ca am timp si liniste pentru un adevarat ritual purificator de dimineata.
Ador sa matur dimineata trotuarul si treptele si sa ma bucur de coroana visinului din fata blocului.
Ud florile de pe mansarda si le dragalesc un pic...
Aprind un betisor, pun de ceai si dau drumul la muzica...

Deja cand incep sa apara colegii, locul e curat, inmiresmat si curatat.
Uneori ei duc gunoiul pe care il las un pic ostentativ chiar la intrare.

Deja dupa o luna am inceput sa simt lipsa stresului. Lucrez relaxat. Ma simt bine. Rad. Ma bucur de fiecare clipa, chiar si atunci cand lucrez.
Colegii au inceput sa fie mai comunicativi. Mai deschisi. Mai prietenosi si mai veseli. Si asta chiar si intre ei, in conditiile in care unii chiar nu se prea inghiteau.

Da, imi place jobul meu! Chiar daca pot face mai mult decat ceea ce fac acum, conditiile sunt minunate! Locul are un potential mare. Luni voi lua cu mine o sapaliga ca sa destelenesc gradina din fata. O sa iau niste seminte de barba imparatului din gradina vecinei si le voi planta si la noi!

Omul sfinteste locul, iar locul isi creste vibratia, iar omul se simte mai bine!

Am un job fain si un visin bogat in fata biroului. Ii pot vedea coroana intreaga zi!
Waw! La primavara voi fi binecuvantata cu o coroana intreaga de flori roz!!!!
Multumesc universului pentru toate acestea!