Scrisoare catre Eduard

Neata Edi,

Ziua asta e sub auspiciu "cu fata la cearceaf".
Toata noaptea a miunat un pisoi sub balcon. Un pisoi imposibil de dibuit, gasit, linistit! Cred ca insasi mama lui l-a abandonat intr-o cadere libera de nervi...

M-am dat jos din pat si la primul pas am realizat ca ma doare piciorul mai tare ca ieri. Ca ma sfasie durerea! S-a dovedit ca hrisca fierbinte e cel mai eficient instrument de tortura! Am scapat-o pe picior joi...Pe moment nu parea a fi grav...Am pus putin gel de aloe si parea sa fie ok. Apoi, dintr-o basica enorma, in doua zile a devenit o rana de toata frumusetea, usturatoare si manipulanta!

La al doilea pas, mi-am adus aminte ca e prima zi de scoala...Si ca uram ziua asta! La liceu, doar gandul ca o sa te revad pe tine, ma motiva sa vin, totusi...Dar iti dai seama cat am patimit pana sa aflu ca existi tu?!

Ca un parinte constiincios ce sunt, am sontacait pana la bucatarie si am pregatit micul dejun pentru mine si fiimiu - sucuri de fructe cu seminte de chia si susan.

Tot sontac, le-am dus la locurile lor - unul pe pian in asteptarea scolarului, al doilea langa tastatura in asteptarea mea...M-am intors la bucatarie si am spalat robotul, uitandu-ma pe geam, inca, dupa pisioiul plangacios si de negasit...

N-aveam chef sa beau suc...N-aveam chef sa vorbesc cu Bogdan...I-am raspuns laconic la salut...

Am deschis mail si am gasit mesajul tau. In tot haosul de dimineata, putinele tale cuvinte scoase parca cu forcepsul dintr-un om rupt de munca...Rupt de el insusi, de vise...M-au facut sa zambesc...pentru cateva secunde...

M-am imbracat...Blugii grii pocnesc pe mine...Au intrat la apa, sau...oi fi crescut eu...I-am schimbat cu altii lalai si am amanat procesul de constientizare - de ce drak nu mai incap in blugii astia?!
Am aruncat pe mine primul tricou gasit pe bajbaite in sifonier...

L-am privit o clipa pe Simba care dormea bine infasurat in cearceaf...As fi vrut sa ii dau un pupic...Am sontacait pana la capul lui si i l-am dat...
Mereu ma gandesc ca va veni si ziua in care nu voi mai avea ocazia zi de zi, ca acum, sa fac asta, asa ca profit cat pot sa ii dau pupul din somn. El habar nu are! Cred...

Mi-am bandajat rana...
Am schimbat trei perechi de incaltari pana m-am hotarat la una care ma chinuia mai putin...

M-am uitat in portofel dupa 10 lei ca sa ii dau lui tata sa cumpere jumatate de kg de zmeura...Aveam 9 lei marunti si inca 100 lei intregi. Ma gandeam cum sa ii impart...M-a vazut tata ca ma uitam in portofel si m-a luat scurt, asa, de luni(zi in care evit sa dau bani):
-Da-mi 5 lei! Imprumut!
Ma gandeam ca ii vrea pentru tigari, ca ziua de ziar e joi...Nu prea m-a incantat ideea...
Apoi, tot el:
-Noi avem migdale? Ca am niste crize comitiale si am nevoie de magneziu...
-...Da avem...As fi vrut sa continuu cu: dar sunt pentru Cristi, nici eu nu ma indur sa mananc din ele...iar tu, pentru crizele tale comitiale, mai lasa cafea aaia pe stomacul gol...Si tigarile...
Dar nu am continuat nicicum...I-am dat 5 lei...Si am simtit ca se umple paharul ala imaginar...

Asa ca mi-am luat coada de matura - asta e alta poveste...P-asta am gasit-o vineri la ghena la Bogdan si am luat-o cu gandul sa o duc la serviciu ca sa inlocuiesc coada rupta de la mop...
Si bicicleta...si am iesit pe usa...

Jos, in fata blocului, m-am gandit ca pentru 2 lei(cat ar costa un mop nou), sunt o tampita ca ma chinui sa duc la serviciu, pe bicicleta, o coada de matura! Urma sa o tin cu o mana si sa nu mai pot folosi frana din fata si nici sa mai pot schimba vitezele...
Dar m-am botosit tot eu pe mine insami, am incalecat bicicleta ca un copil razvratit si fugit de acasa, si am pornit...La prima pedala m-a strapuns durerea din picior si m-am dezechilibrat un pic...
Lasa, asa iti trebuie! Sa suferi! Daca n-ai minte! Si nu stii sa zici NU atunci cand e cazul!

Am ajuns, totusi, la birou... Intreaga.
Erau zeci de gunoaie stranse in gardul din fata...Pungi, hartii, ambalaje de bomboane, pachete goale de tigari...
Asta m-a ingreunat si mai mult! Uram treaba asta! Iar azi mai mult ca niciodata! Vecinii din acest bloc(biroul e la parter) sunt niste dobitoci! Arunca pe geamuri gunoaie!
De obicei observ mizeria si ma apuc sa o strang, fara alte judecati
Azi, insa, ma durea, insa, prea tare piciorul ca sa ma apuc imediat de curatenie...Asa ca mi-am oferit ragazul sa judec faptasii si sa ajung sa simt ca bubui! De draci, de nervi!
Si da! Parca tot universul s-a inteles in ziua aceea sa ma intepe! Sa ma torturteze!

Colac peste pupaza, coada de matura/mop nu s-a portivit!

Au inceput sa apara si colegii...Se vede pe fata mea ca nu am chef de nimic...
-Tu esti suparata pe mine? Ti-am facut ceva? - m-a intrebat colegul din fata mea.
-...Nu, mai, m-am trezit cu fata la cearceaf...Azi sunt rea...
-Cand imi dai si mie un pui din floarea ta?!
Ete, na! Dracii din mine strigau: Iza, spune NU!
-Azi nu dau nimic! Azi sunt rea! Si, maine, daca vrei pui, trebuie sa dai ceva la schimb! Un alt pui!
-Iti aduc o floare, e bine?!
-...Da...
Recunosc ca aici am inceput sa ma imbunez...Am iesit afara si am strans gunoaiele...
Acum e mai bine, si, parca, piciorul nu mai doare asa rau.

Of, Eduard...Chiar asa...au trecut 25 de ani...De parca asta ar avea vreo valoare.
Daca e sa fie, va fi cand va fi!
Sigur, sunt aici ca sa te trag de atentie si de urechi cand te lasi prea prins. Pentru ca te iubesc suficient de mult incat sa nu te uit pe tine, cel care esti. Si cu care vorbesc de fiecare data.

Azi vreau sa te relaxezi 30 de minute astfel: gaseste un petec de iarba verde, descalta-te si plimbate incet prin ea... Las-o sa iti mangaie talpile, simte-i curatenia si prospetimea, lasa energia sa faca treaba. Simte-i mirosul, lasa-l sa te invaluie...
Fa-ti acest dar!

Si trimite-mi un gand cand o faci - sunt aici.

Iza