Multumesc, Doamne, pentru sentimentul acesta

Azi, 10 februarie, am intrat in anul sarpelui. Sarpele negru de apa. E aproape ora 23. Am aprins o lumanare in suportul cu ingerasi.

Sunt in pragul unor schimbari.
Sufleteste sunt mai linistita. Mai curata. Ma simt mai aproape de Dumnezeu.

Acum o saptamana, printre lacrimi, il rugam sa imi dea un semn daca viata mea poate fi mai mult decat un lung sir de zile pline de rutina, o lupta continua.
Si simt ca mi l-a dat.

L-am intalnit pe Valeriu.

Poate ca nu e el acel semn, poate ca ceea ce simt nu are nicio legatura nici cu Valeriu si nici cu Dumnezeu. Poate ca brusc m-am maturizat. Dar prea sunt multe coincidente aici!
Intai ruga mea, apoi Valeriu, iar acum acest sentiment de ...bucurie interioara, calma, asezata, plina de caldura.
Coincidente? Consensuri? Consemne?
Sa fie intrarea in anul sarpelui?

Simt cu toata fiinta mea ca ceva minunat urmeaza sa se intample. Ceva la ce visasem odata, ceva ce uitasem, ceva ce nu mai ceream, ceva ce nu mai asteptam, convinsa fiind ca asa ceva nu exista.
Acum cred, din nou, ca iubirea exista! Iubirea adevarata, curata.
Acum cred, din nou, ca pentru fiecare dintre noi exista un om langa care sa te simti complet. Pe deplin implinit.
Renuntasem sa mai astept acest om.

Si daca e el, Valeriu, acel om, atunci totul capata sens! Tot ce nu am inteles in ultimul an. Ba nu! In ultimii 4 ani...Chiar in ultimii 9 ani...Toata suferinta, durerea, dezamagirile, inselatoriile, prietenii pierduti in momente grele...
E ca si cum universul m-a pregatit pentru aceasta intalnire.
Toate au trecut si eu m-am intarit. M-am modelat. Am mai cioplit pe ici pe colo din orgoliul si egoul meu.
Cea mai dureroasa lectie a fost aceea a iubirii cu palma deschisa, fara atasament si asteptari.
E minunat sa simti ca nimic nu e la voia intamplarii, ca totul are un sens. Uneori greu de vazut. E nevoie de ani ca sa intelegi de ce tocmai tie ti se intampla la un moment dat ceva anume.
Dar totul capata sens acum si a fost spre binele meu.
Ma simt ca si cum brusc am atins maturitatea. Ca si cum pentru prima data mi s-a limpezit mintea. De fapt inima. Ca si cum intre minte si inima s-a creat o legatura.

E posibil ca intalnirea unui om sa aibe un asemenea efect asupra mea?
Daca e asa, atunci e unul din acele suflete pereche de care aveam nevoie acum.

Cred, din nou, in iubire si iti multumesc, Doamne, pentru acest sentiment!
Cred, din nou, in faptul ca universul e prietenos, e bun, e bland. Ca viata e minunata, ca oamenii sunt minunati.
Cred ca viata mea va deveni in scurt timp ceva minunat. Totul e sa pastrez aceasta credinta in suflet si sa imi urmez inima.

Vreau sa intalnesc acel om langa care sa ma simt completa, linistita, implinita, plina de iubire. Simt ca sunt pe drumul bun.

Ar putea fi Valeriu acest om, sau nu. Dar el, cu siguranta, mi-a amintit ce imi doresc.

Iti multumesc, Doamne, pentru iubirea din inima mea.

Femeia adevarata si Bogdan

L-am intrebat pe Bogdan cum vede el femeia adevarata. N-a vrut sa-mi raspunda. M-a sicanat cu cateva replici de genul:
-Astea sunt prostii! Nu exista asa ceva!
M-am botosit si i-am spus ca plec acasa. Raspunsul lui a venit prompt:
-Dar inainte sa pleci ma lasi sa ma culc cu tine?
Radea cu gura pana la urechi incantat de propria lui gafa.

Un barbat adevarat

Titi mi-a spus odata, de mult:
-Iza, tu nu ai avut parte sa cunosti un barbat de isprava. Numai neispraviti imaturi! I-ai crescut, si-au luat zborul, si tu tot singura esti.

Un barbat adevarat, de isprava...Hmmmm.
Mult timp m-am intrebat ce inseamna asta. Toti barbatii pe care i-am cunoscut si-au pastrat aria lor de confort in care nu am avut loc. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu invitata in acea arie, sa inchidem impreuna cercul, sa ne completam. Dar nu a fost sa fie...

Acum cred ca stiu ce inseamna un barbat adevarat...Nu stiu daca am visat, sau am trait aievea, dar l-am simtit.

In primul rand, acest barbat e pregatit pentru o femeie. Adica a renuntat la orgoliu si ego si e capabil sa isi deschida inima, sa lase garda jos, sa imparta aria lui de confort cu ea. E pregatit sa iubeasca deplin, fara asteptari, fara atasament, fara ganduri ascunse.

Un barbat adevarat e acela care poate sa faca o femeie sa se simta frumoasa, senzuala, minunata.

Se apleca si ii sterge cu grija cizmele de noroi, astfel incat ea sa se pastreze intacta.

O ridica in brate cu elan, fara sa se vaite de durerea de mijloc sau rinichi.

O savureaza pe femeia din patul lui, cu infinita rabdare, lasandu-i timpul necesar ca ea sa se deschida.

Un barbat adevarat spune adevarul chiar daca acesta doare.

E un tata bun, adica se implica suficient de mult astfel incat ea sa fie o mama buna si sa nu uite ca e femeie.

Stie sa faca un masaj menit sa o ajute pe femeie sa se relaxeze.

E tandru, cald, mangaie femeia pe par, o piaptana cu grija, o tine de mana pe strada si la pieptul lui in somn.

E capabil sa ridice o casa, sa planteze un pom si sa construasca un leagan pentru copiii lui. 

El isi va invata femeia sa ii conduca masina si apoi o va incuraja ca ea sa o conduca. Va savura momentele cand ea e la volan, mangaind-o usor.

Un barbat adevarat nu se va sfii sa pregateasca masa din cand in cand, sau sa spele, sa intinda si sa calce rufe.

Nu va sta la televizor cand ea e in bucatarie, ci ii va tine companie, ajutand-o si povestind.

Va fi deschis catre orice subiect, chiar si cele mai delicate.

El nu simte nevoia sa aibe alte femei in viata lui, si asta pentru ca s-a dedicat deplin celei prezente. Respecta femeia.

...