Multumesc, Doamne, pentru sentimentul acesta

Azi, 10 februarie, am intrat in anul sarpelui. Sarpele negru de apa. E aproape ora 23. Am aprins o lumanare in suportul cu ingerasi.

Sunt in pragul unor schimbari.
Sufleteste sunt mai linistita. Mai curata. Ma simt mai aproape de Dumnezeu.

Acum o saptamana, printre lacrimi, il rugam sa imi dea un semn daca viata mea poate fi mai mult decat un lung sir de zile pline de rutina, o lupta continua.
Si simt ca mi l-a dat.

L-am intalnit pe Valeriu.

Poate ca nu e el acel semn, poate ca ceea ce simt nu are nicio legatura nici cu Valeriu si nici cu Dumnezeu. Poate ca brusc m-am maturizat. Dar prea sunt multe coincidente aici!
Intai ruga mea, apoi Valeriu, iar acum acest sentiment de ...bucurie interioara, calma, asezata, plina de caldura.
Coincidente? Consensuri? Consemne?
Sa fie intrarea in anul sarpelui?

Simt cu toata fiinta mea ca ceva minunat urmeaza sa se intample. Ceva la ce visasem odata, ceva ce uitasem, ceva ce nu mai ceream, ceva ce nu mai asteptam, convinsa fiind ca asa ceva nu exista.
Acum cred, din nou, ca iubirea exista! Iubirea adevarata, curata.
Acum cred, din nou, ca pentru fiecare dintre noi exista un om langa care sa te simti complet. Pe deplin implinit.
Renuntasem sa mai astept acest om.

Si daca e el, Valeriu, acel om, atunci totul capata sens! Tot ce nu am inteles in ultimul an. Ba nu! In ultimii 4 ani...Chiar in ultimii 9 ani...Toata suferinta, durerea, dezamagirile, inselatoriile, prietenii pierduti in momente grele...
E ca si cum universul m-a pregatit pentru aceasta intalnire.
Toate au trecut si eu m-am intarit. M-am modelat. Am mai cioplit pe ici pe colo din orgoliul si egoul meu.
Cea mai dureroasa lectie a fost aceea a iubirii cu palma deschisa, fara atasament si asteptari.
E minunat sa simti ca nimic nu e la voia intamplarii, ca totul are un sens. Uneori greu de vazut. E nevoie de ani ca sa intelegi de ce tocmai tie ti se intampla la un moment dat ceva anume.
Dar totul capata sens acum si a fost spre binele meu.
Ma simt ca si cum brusc am atins maturitatea. Ca si cum pentru prima data mi s-a limpezit mintea. De fapt inima. Ca si cum intre minte si inima s-a creat o legatura.

E posibil ca intalnirea unui om sa aibe un asemenea efect asupra mea?
Daca e asa, atunci e unul din acele suflete pereche de care aveam nevoie acum.

Cred, din nou, in iubire si iti multumesc, Doamne, pentru acest sentiment!
Cred, din nou, in faptul ca universul e prietenos, e bun, e bland. Ca viata e minunata, ca oamenii sunt minunati.
Cred ca viata mea va deveni in scurt timp ceva minunat. Totul e sa pastrez aceasta credinta in suflet si sa imi urmez inima.

Vreau sa intalnesc acel om langa care sa ma simt completa, linistita, implinita, plina de iubire. Simt ca sunt pe drumul bun.

Ar putea fi Valeriu acest om, sau nu. Dar el, cu siguranta, mi-a amintit ce imi doresc.

Iti multumesc, Doamne, pentru iubirea din inima mea.