Adica eu si Bogo-Dan cel viching. Dintr-o pornire de moment izvorata din necesitatea unui drum lung ca sa se incarce bateria de la masina. Iar eu aveam unele comisioane prin Mangalia.
Punctul terminus era Varna - unde imi aminteam eu ca se intalnesc muntele cu marea. Cel putin asa era in urma cu, hehe..., 25 de ani?! Cand am fost cu Yoghi p-acolo. Yoghi, Pavel Corut si o noapte cel putin bizara sub cerul liber din Varna.
Dar asta e alta e la poveste...
Deci, iata-ne pe drum spre Varna. Via Balcic.
Bizanteriile bogodoniene au inceput inca de la vama de la Vama Veche. Bariera era ridicata, iar drumul era blocat cu cateva conuri portocalii de plastic. Le stiti voi care.
-Iete, mai, ce bafta ai! E inchisa vama! - acesta e Bogo-Dan care aproape jubila?!
Uneori imi e dificil sa ii decodez starea de spirit...Dar, de data asta, cred ca, desi a acceptat plimbarea, avea el niste temeri ascunse. Una din ele ar putea fi aceea ca in Bulgaria se fura masini si stia ca nu mai e cale de intors cu mine("Ai zis, ai zis! Acum se cade sa o faci!"), asa ca spera el ca macar un eveniment neprevazut sa il mai salveze. Cum ar fi inchiderea neprevazuta a vamei.
-Cum drak sa fie inchisa vama?! Pai ma dau eu jos si mut conurile alea si trecem! Hai, mai, ca trebuie sa fie cineva pe acolo!
Ne-am apropiat de "bariera" de conuri portocalii si, din intunecimea unei gherete s-a itit un nene vames. Acum realizez ca, probabil, nu aveau curent. De aceea nu functiona nici bariera.
Am trecut. A inceput drumul acela lung...Pe dreapta si pe stanga ogoare bine lucrate. Imi aminteam sfaturile dinainte de plecare: "Sa vedeti ce gradini au!"
Da, asa e! Bulgarii sunt gradinari buni. Si asta nu datorita ogoarelor, ci a gradinilor terasate pe care le-am tot vazut prin curti, ba si la Balcic la castel. Totul e terasat...Ma intrebam de ce muntenii nostri nu au invatat asta de la bulgari. Imi amintesc cat se muncea bunica cu gradina ei...In care nu prea cresteau castravetii si rosiile...
Un drum placut. Cu mici petice insorite. Marea ne urma pe stanga. In dreapta, pe masura ce ne apropiam de Balcic, peisajul se modifica. Incepea sa aduca cu Valea Prahovei de la noi. Da, asta imi place in Bulgaria: in stanga marea, in dreapta muntii. Iar in Varna se intalnesc.
Am ajuns in Balcic.
Am parcat intr-o parcare pe malul marii, aproape de pescari. Era gerulet.
Am aruncat un ochi in lazile cu peste. Cautam calcan. N-aveau. Ne-am luat ochii de prin lazi.
-Hai pe pontonul cela sa vedem coasta. Poate zarim castelul.
Nu l-am vazut. Dar am admirat coasta. Frumos...
-Hai la pescari sa intrebam daca au calcan si unde e castelul.
-Si cum intrebi? Asta e BogoDan cel ironic.
-Calcan?!
Am ales o vanzatoare de peste - pe criteriul conform caruia femeile sunt mai intuitive si vorbesc un limbaj comun. Am pus intre noi doua cuvinte:
-Dobrideni...Calcan?!
-Da...si ne-a facut semn sa o urmam, luand-o brusc spre micile cocioabe de pe malul marii.
In urma noastra am auzit de la un barbat vanzator de peste un "frozen" guturat.
Ne-a deschis drumul privind din cand in cand in urma, indemnandu-ne din orchi sa o urmam.
Ne-a dus intr-o mica cabana. In centru trona o ditamai lada frigorifica din care a scos rapid o punga. Era un calcan inghetat. Pus pe cantar s-a dovedit a avea cca 2.200 kg. A tastat pretul in leva si a ajuns un total de 57 leva. N-am mai stat sa calculam sau sa ne targuim - caci daca am fi facut-o il scoteam mai ieftin.
Ce sa mai...Sub lozinca: "Sa nu zicem ca n-am luat calcan din Bulgaria!" am scos banii si l-am platit. Aveam toti banii 100 de leva.
-Sa facem o poza cu el inghetat si sa o punem pe facebook: prins la Balcic!
-Hihi! Da e o idee faina!
Chiar acum am primit un feed back de la bucatarie - se pare ca nu era asa proaspat calcanul nostru si mai era si plin de apa. Deci? Ce invatam noi de aici, copii? Sa nu mai cumparam peste inghetat de la Balcic!
Doar vin! Hihi! Dar asta e alta poveste, inca nedestupata. Sper sa nu am vreo surpriza neplacuta si sa constat ca ce e in sticle nu coincide cu ce am degustat la Castelul Reginei...As fi tare "damigenita". Adica, dezamagita...Caci am dat 100 lei pe doua sticle de vin: unul rosu cu miere si capsuni, dintr-un soi rar de struguri - le-am uitat numele...Dulce tare si tare! Un vin de fete. Bei un pahar intr-o seara de iarna cu povesti despre iubire.
A doua e cu un vin alb, sec, din smochine. Asta e pentru Cristi - caci lui ii place vinul alb. Sa-l bea cand vrea el sa povesteasca ceva.
Deci, pana acum, calcanul a fost o alegere neinspirata - si scumpa! Mai scumpa ca la noi.
Eh, turisti de o zi!
Am ajuns la Palat. Biletul - cu tot cu gradina - totaliza 12 leva. Bogo-Dan cel viching era pe programul "sunt ursus, mi-e frig, e scump totul, hai mai bine acasa, daca tot am batut atata amar de drum!" Dar asta programul lui, eu eram pe altul: "Hihi! Daca tot am ajuns aici, hai sa ne bucuram de ce se ofera! Hai sa vedem si noi gradina aceea botanica iarna. Ca vara am tot vazut-o prin pozele postate pe facebook de prieteni. Si castelul Reginei Maria."
Am scos leva si am platit doua bilete, inainte ca Bogo-Dan sa mai gaseasca in eter si alte prgrame "gigi-contra". In ciuda perseverentelor lui, n-a reusit sa imi strice cheful.
-Nienienienie!
Asa ca, mai mult tarat, Bogo-Dan cel viching a vizitat gradina Botanica din Balcic. Iarna. Mai fusese el si in urma cu cativa ani, dar nu intrase, ca era scump! Se pare ca programele lui sunt vechi.
Cum e gradina botanica de la Blalcic iarna?
Cu siguranta ca vara e altceva pe acolo. Dar si iarna isi are farmecul ei.
E plina de frunze uscate acum. Daca nu ar fi fost etichetele acelea atat de stiintific asezate la fiecare tufa si pom, nici n-as fi stiut ca sunt plante acolo.
Arhitectura si designul, insa, sunt...fabuloase! Ma refer la terase, culoare, arcade, scari, mici tuneluri de piatra sau din tufisuri perene...Ele se pot admira chiar si iarna.
Erau si vreo 3-4 trandafiri infloriti...Parfumati. Timizi. Din cei infloriti tarziu. Ca o aducere aminte a plenitudinii zilelor calde.
Mi-a placut cascada. Greu m-am dezlipit de ea...Si asta pentru ca m-a tras Bogo-Dan de acolo.
In punctele cheie erau puse banci care te ademeneau a uita de timp intr-un popas de liniste. Desigur, Bogo-Dan veghea vigilent sa nu apuc a zabovi. Dar chiar si asa, am furat cateva clipe de liniste. In ciuda zgomotului de fond:
-Hai mai! Iar te opresti! Baga-mi-as! O sa ajungem maine la Varna! Stii ca avem un peste congelat in masina - o sa se dezghete!(ultima era o incercare copilareasca, ca era un frig afara de inghetau pietrele - greu de crezut ca s-ar fi dezghetat pestele din porbagaj!)
Am degustat vreo 4 vinuri. Si o tuica de pepene galben...Iami...M-am incalzit si inveselit si mai tare. Spre disperarea si mai mare a lui Bogo-Dan! Hihi!
Era plin de pisici pe acolo si m-au inconjurat ca pe o mare vrajitoare dupa a doua degustare de vinuri! Simteau ele ca am ceva nobil in mine! Hac!
Am gasit, pana la urma, si castelul reginei! Asta chiar devenise comic - ca nu-l gaseam! Cand colo, era micut, cu un turnulet, pitit pe plaja!
In ciuda tehnicilor mele de tergiversare, am stat doar 2,5 ore in gradina si palat...
Costuri: 24 leva doua bilete, 1,5 leva un suvenir din castel(era acolo un dispozitiv cu manivela - puneai fise in el, invarteai de manivela, si pleosc! iti cadea un suvenir - o mica bucata de metal pe care e gravat castelul. Mica - adica de 2 cm.; binenteles ca nu am rezistat tentatiei!); plus inca 2 leva un suvenir magnet de frigider - pentru mamitzu lui Bogo-Dan
In parcare ne astepta un bulgar sa ne mai curete de cativa leva. Ne-a cerut 6 leva pentru parcarea de 2,5 ore...
In fine...Ce am invatat noi de aici?!
-Inainte se pleci asa, turist, e recomandat sa google-esti un pic despre locurile pe unde mergi ca sa afli: cat costa parcarea, unde poti manca bine si ieftin, cum poti plati, etc. Aaaa: si unde e castelul pe care vrei sa il vezi!
Ne-am imbarcat. Si am pornit spre Varna. Soarele se juca aruncand din cand in cand cateva raze catre noi. Pe stanga litoralul, pe dreapta muntele. Serpentine.
In Varna, pe malul marii, erau 3 piscine in aer liber! Am vazut simultan: un antrenament de polo la seniori, unul la juniori si un antrenament la inot sincron. Toate in aceeasi piscina. Deci prima piscina era folosita 300%! Intr-o alta se intota pur si simplu pe culoare. Se vedea ca nu erau sportivi de performanta. Aceasta era si ea folosita 100% - nu era niciun culoar liber. A treia era una pentru pitici - nefolosita.
-Bai, bulgarii astia chiar stiu sa traiasca! Asta a remarcat Bogo-Dan, plin de admiratie.
In Varna ne-am oprit, rupti de foame, la un grill - unde, hamesita, am acceptat un piept de pui cu ciuperci si cascaval. Proasta alegere pentru mine...Neconsumatoare de carne de aproape doua luni...La o ora dupa masa ma simteam...ca lupul cu bolovani in burta. Greu de digerat...
Dar Kamenitza a fost tare buna!
Am mai fost doi pasi pe plaja. Nisipul e foarte fin. Curat. Auriu aproape. Marea inconjurata de munti. Peisajul iti lasa senzatia ca esti pe alta planeta!
Ne mai ramasesera 9 leva. Am hotarat sa ii cheltuim intr-un magazin, iar acesta a fost un LIDL. Am luat doua cutii cu bomboane si o bere la 2 l(Ariana - pa care nu o recomand! Din pacate, nu aveau Kamenitza...)
Ce ar mai fi de spus?...
O sa revin cu cronica despre vin cand va fi desfacut.
PS: calcanul a fost delicios, in ciuda semnalelor trimise mai devreme de Bogo-Dan, cum ca n-ar fi fost proaspa! Rasfat princiar de la Balcic! Ca scump tot ramane!
