Drept e că nu sunt eu
învăţată cu tot răsfăţul ăsta…
Şi că, în fiecare
clipă, mă deprind cu abandonul şi trăirea clipei prezente…
Fiecare moment, lângă
el, e un pas nou către mine însămi, dincolo de frici şi programe bine
înşurubate în minte.
Toate în jur se aranjează de la sine, conduse fiind parcă
de o mână nevăzută… E nevoie doar să mă abandonez momentului. Atât!
Iar pentru mine asta e
ceva nou… Mă deprind acum cu viaţa care curge…
Dacă încerc să mă agăţ
de ceva, nu mă mai simt bine… Aşa că am lăsat frâiele… Nu mai încerc să
strunesc nimic, le las toate la voia universului…
Se zice că pentru fiecare rugă către cer, curată şi din
inimă, primim ce am cerut…
Aşa se face că eu, care am cerut ani la rând un bărbat care
să mă bage în seamă, să mă iubească, să mă asculte, să fie atent, să mă
înţeleagă dintr-o privire şi de la care să învăţ ceva… L-am primit pe cel mai atent
dintre ei… Pe cel mai tandru… Mai atent… Mai pupăcios… Mai copilăros şi mai
matur totodată! Şi multe mai am de învăţat de la el, căci multe le mai fac
greşit… Iar el pare a fi, mereu, lângă mine, ca să mă tragă de atenţie. Să mă
sfădească cu iubire… Să mă trezească…
Şi vreau să povestesc despre el… Pentru că dacă ar fi mai
mulţi bărbaţi ca el, lumea ar fi un loc mult mai frumos! Pentru că o lume cu femei fericite nu poate fi altfel!
Desigur, are şi el demonii lui… Dar nu s-a sfiit să mi-i
arate. Mi i-a prezentat pe fiecare. Dintre ei, unul singur e mai puternic şi
mai greu de strunit… Dar, împreună,
cumva, am găsit o cale.
Şi apoi, dacă era bărbatul perfect, ar fi căutat femeia perfectă,
nu o zăludă care vede zânele din grădină şi vorbeşte cu găinile…
Cum e el…?
E tandru… Foarte tandru… Mă pierd în mângâierile lui…
Nu vorbeşte mult… Dar aude tot ce îi spun… Şi asta din doar
câteva cuvinte… Nu e nevoie de multe poveşti ca să prindă imaginea… Cred că, pe
undeva, e conectat, cumva, la sursa mea de imaginaţie, căci, de multe ori, doar
îl privesc şi el a înţeles…
Mă simte… Că sunt fericită sau altfel, el mă simte... Şi,
întotdeauna, ştie şi motivul! Asta e fain! Nu cere explicaţii! Le ştie!
E minunat să poţi
comunica astfel, fără cuvinte, doar cu imagini…
E copilăros! Atât de copilăros că, uneori, mă întrece! Ştie
asta şi, uneori, se sfieşte să îmi vorbească despre imaginile pe care le vede…
Dar eu le ştiu! Le-am prins din zbor! De acuma nu le mai poate ascunde! Ştiu că
e conştient de lumea paralelă din jurul nostru… Cea cu îngeri, zâne şi gnomi…
Eu le zic: prieteni de diverse culori pe care îi văd doar eu…
El le zice pe nume…
S-a sfiit să îmi vorbească despre asta. La început… Acum le
surprindem, împreună, în fotografii…
Avem pasiuni comune… Fotografiatul, plimbările prin natură,
florile, oamenii… Sunt multe lucruri pe care le puteam face împreună, ore în
şir, sprijinindu-ne unul pe celălalt… Suntem un tandem!
Şi, ce e mai important, amândoi ne-am dorit iubirea asta şi
ştim că e un dar nepreţuit!
Aşa că tot ce facem e trecut prin prisma ei.
Fiecare dintre noi e gata să se schimbe şi să renunţe chiar
la demonii din trecut, pentru a duce mai departe povestea aceasta de iubire
curată.
Egoul se topeşte…
Şi asta e alchimia…
