E clar: sunt neam de opincă!

Ieri am fost 12 ore numai pe drum. Autostrăzi şi iar autostrăzi! 800 de km de autostrăzi!

Am făcut poze de mi s-a luat! În lipsă de altă ocupaţie…

Ar trebui lansat un nou tip de fotografie pentru cei ca mine: fotografia de autostradă!

Dar ştiţi ceva?!

Am ajuns să ador străzile noastre cu o singură bandă! M-am săturat de autostrăzi!

Aşa că nu facem nici un nou gen fotografic! Da?!

Ce crezi că poţi face când traversezi 3 ţări pe autostradă? Înafară de fotografii mişcate, printr-un parbriz plin de insecte ucise?! Şi găinaţi?!

Nimic! Numeri orele! Numeri clipele pe care le petreci în kur! Te saturi de Alpi, de casele fantastice! De maşinile fabuloase!

Fericit eşti dacă adormi şi te trezeşti peste o oră! Măcar!

Îgrozitor de nedumirit dacă adormi şi te trezeşti peste 5 minute!

Numai să nu fii la volan, desigur, pentru cele două experienţe de la sus… Că, dacă eşti la volan, hehe, nu cred că te mai trezeşti.

Dar ştiţi ceva?! Nici nu cred că îti mai pasă! Ha! Poate că nemţii vor face şi o autoastradă către cer! Pe 6 benzi, na! Ca să le ajungă!

Mama lor de nemţi! Că blochează circulaţia pentru cel mai mic accident! Fie şi doar o simplă zgârietură! Şi să vezi ce fain e dacă eşti pe roşu cu combustibilul(şi ştii că te costă 120 euro 5 l de combustibil şi că vei mai fi şi filmat şi dat exemplu de nuştiu cum…).

Da, ieri am parcurs iar 3 ţări, de data asta în sens opus. Germania-Austria-Italia.

Şi mi s-a luat de drumuri! Şi de uscături!

Eram atât de fericită când am ajuns la Cervesina, de parcă aş fi ajuns în rai!

Iar ciorbiţa de cartorfi făcută pe fugă de Marius, a fost cea mai bună zeamă mâncată vreodată! Deşi era atât de bulversat încât a uitat să îi pună sare, a uitat să îi pună vegeta(el foloseşte), a uitat să îi pună oţet(în Italia nu există borş, aşa că ciorba se acreşte cu oţet! De mere, e drept!)

Chiar şi aşa, zeama aceea cu legume a fost incredibilă!

 

Iar el, fix a doua zi, în zori, a plecat înapoi! În Germania… La muncă…

De data asta sunt singură pentru 6 zile în Italia. Dar sunt happy, căci… lalelele au înflorit şi… nu mai sunt pe drumuri…

O fi frumos peste hotare. Ce să zic, covrigi şi bere ca la nemţi mai rar pe la noi! Sau curăţenie. Sau politeţe, sau… ce-o mai fi…

Dar nu e totul aşa roz pe cât vor românii plecaţi afară să o arate… Din păcate… Că, poate, dacă ar fi sinceri şi ar povesti de-a dreptul ce şi cum, nu ar mai pleca ataţia, ca tolomacii! Ca gâzele atrase de lumină! Ca să se ardă nemţeşte!

Munceşti şi alergi exact ca în România. Poate că eşti mai bine plătit, dar să ştiţi că şi plăteşti mai mult!

O cafea, cea mai ieftină, for go, este 1.20 euro. La noi o iei cu 2 lei!

Covrigul tradiţional nemţesc(de care e drept că m-am îndrăgostit!!) îl iei cu 0.70 euro!!! La noi îl iei cu 0.80 lei!

Camera la hotel(condiţii cu mult sub cele oferite de Ibis!!!) 70 de euro/noapte!!!(La Ibis e 25 de euro.)

Fără 10 euro nu poţi mânca nimic la un local. Poate doar un doner kebab pe la arabi cu 5 euro! Bun, ce e drept! La noi, cu 10 lei, poţi lua un meniu complet!

Deci, s-o spune că pe afară viaţa e mai uşoară, dar eu nu am văzut nimic de genul ăsta…

Dimpotrivă, pot spune că s-a verificat, încă o dată, teoria conform căreia – omul cât câştigă atât şi cheltuie. Vorba unui fost coleg de serviciu: “Ai salariu de 1200 lei, mănâci parizer! Ai salariu de 3600 lei, o treci pe salam de Sibiu!”

La fel e şi pe aici.

Românii, ca să poată aduce una-alta în ţară când vin în vizită, au grijă să prindă din timp toate ofertele şi reducerile. Ca să vină acasă cu de toate… Niciunul nu va recunoaşte şi nu va povesti cât de greu îi este, totuşi, afară, departe de rude, de prieteni, de ... tot ce îi e familiar şi familial şi în rezonanţă cu AND-ul!

Aşa că stau eu în kur şi judec cu capul: merită să pleci departe de locul unde, deloc întâmplător, te-ai născut, ca să trăieşti(eventual cu familia, dacă ai) şi să lucrezi exact aşa cum ai lucra şi în ţară şi să îţi cheltuieşti toţi banuţii pe trai, exact aşa cum i-ai cheltui şi în ţară?! Sau... rămâi unde dumnezeu te-a pus ca să faci ceea ce ţi-i dat să faci?!

Desigur, fiecare vedem lucrurile altfel şi, fără supărare, toţi avem dreptate!

Dar toţi!

Eu, însă, aleg să locuiesc, să muncesc şi să fac prostii în ţara mea! De ce?!

Pentru că sunt neam de opincă, daia! Şi m-am săturat de autostrăzi perfecte, de politeţe ireproşabilă, de grija de a mă încadra, mereu, în peisaj ca să fiu acceptată!

Da, vreau acasă! Vreau în minunata mea România! Nu o dau nici pe 100 de Italii, Austrii sau Germanii!

Vreau să râd, să ţopăi şi să fac tâmpenii la mine în ţară! Na!

Acuma o zic în deplină cunoştinţă de cauză, că am fost şi pe afară! Şi nu, nu e de mine!

Italia îmi pare, poate, un pic mai acceptabilă, dar nu o dau nici pe 100 de sate ca Godeniul!

Nu merită, zău…

Dacă vrei să faci pasul acesta doar ca experienţă de viaţă – ca să cunoşti lumea, să vezi locuri noi, să cunoşti popoare noi – da, fă-o. Mergi şi lucrează o vreme pe afară.

Dar dacă îţi imaginezi că viaţa afară poate fi mai bună ca în ţara ta, să ştii că sunt mulţi alţi factori pe care nu i-ai luat în vizor şi vei avea o surpriză! Una neplăcută, din păcate…

Îţi ia ani buni până te aclimatizezi. Până îţi găseşti un job bun. Până îţi faci un rost. Poate fi cumplit de greu, mai ales dacă ai plecat fără să ai un job asigurat afară! Cumplit!

Am auzit poveşti cu romani care locuiau 8 într-o garsonieră. Dormeau pe unde găseau un pic de loc, pe izopren şi în sacul de dormit…

Şi am auzit poveşti cu români care mergeau în piaţă, la spart de târg, ca să caute legume şi fructe lăsate pe tarabă…

Şi am avut prieteni care s-au întors cu coada între picioare, cu 2000 de euro mai puţini prin buzunare, după 4 luni de trai pe afară… Slabi şi palizi ca lumânările din biserică…

Aşa că, mai bine rebel în ţara mea decât într-o ţară în care oamenii parcă au alt AND!

Şi, ştiţi ceva?! M-am mai gândit şi cred că covrigii de Buzău(căcofonie voită!) sunt de 100 de ori mai faini decât cei germani!