Gingăşia unei clipe înmiresmate

Un italian a trecut prin faţa porţii. Însoţit. Pe bicicletă, celălalt pe jos. Sporovăiau cu mare vervă, aşa cum numai doi italieni sunt în stare. Nu contează despre ce, pentru ei nu există banalităţi sau lucruri care nu merită a fi povestite. Ei pot vorbi oricând, despre orice cu oricine!

Stau la soare. Şopârlele mişună agile pe lângă mine. Am încercat să le fotografiez. Nu sunt suficient de rapidă…

Lăcrămioarele îşi fac simţită prezenţa delicată. Au scos capetele imaculate, gingaşe, de sub frunzele protectoare. Au crescut năvalnic la adăpostul unei plante despre care nu ştie nimeni ce hram poartă – nu face flori, are frunza verde cum nu am mai văzut, crudă, plină de viaţă. Sub ea, protejate, toate lacrimile parfumate şi-au împlinit menirea. Şi o desăvârşesc cu fiecare clipă care trece.

El are o poveste frumoasă cu un gnom care ar trăi în planta aceea verde crud, acum castelul lăcrămioarelor. Mi-a zis că îl simte uneori, seara, cum îşi face treburile prin cetate.

Da, e posibil. Uneori şi mie îmi pare fermecată grădina asta mică. Plină de flori. E de ajuns să te gândeşti la o floare şi, ca prin magie, ea îşi face apartiţia.

Narcise, zambile, lalele, păpadii, floarea albastră de nu mă uita, iris, lavanda, cimbrişor…

Oare există miere de lavandă?

Lăcrămioarele sunt prinţesele regatului acum…

Trandafirii au îmbobocit şi ei. Dar sunt, încă, în leagăn. Sunt micii copii. În devenire, reginele regatului.

Basmul continuă… În fiecare zi cu ceva nou… Firesc… Nu ştiu scenariul şi, probabil, nu îl voi afla curând. El, încă, se scrie. Dar îmi e bine aşa… Atât de bine că mintea mea nu mai caută…

Azi mi-a căzut în mână o carte. Firesc, am găsit cuvintele:

“Când faci ceva creezi egoul. Când nu faci nimic, egoul nu poate să existe.”

He! De ceva vreme nu mai fac nimic. Totul pare să curgă în jurul meu…

Poarta se dechide doar când vrea ea…

Pap jumătate de grapefruit primit de la el… Cealaltă jumătate...

Şopârlele mişună în jur. Nu mai încerc să le aflu ascunzişul…

Furnicile au acoperit cu totul mica bucăţică de brânză căzută langă masă, în curtea din faţa casei…

Încă un italian trece pe stradă… Singur şi tăcut…

Parfumul lăcrămioarelor curge firesc în jurul nostru... Peste toate...