Oamenii au nevoie de un cerc minim de confort ca să nu gândească prea
mult. Sau ca să nu interacţioneze prea mult unii cu alţii.
Germanii sunt oameni politicoşi. Extrem de politicoşi! Enervant de politicoşi, după gustul meu
cretin! Căci, din politeţe, sunt în stare să îţi respecte greşelile, căci
aşa e legea! Nu ţipă unul la tine, nu
te înjură, nu se uită urât! Cel mult îţi va evita privirea.
La trecerea de pietoni, fără să fiu atentă la marcajele de
pe cutie, am apăsat pe butonul care chema, înainte de vreme, culoarea verde a
semaforului. Pe stradă trecea fix o singură maşină în acel moment. Maşină pe
care nici nu o văzusem. Eu doar mă jucasem cu butonul acela roşu. Exact ca Dee
Dee! Desigur, semaforul s-a schimbat nemţeşte pe verde, maşina a oprit, iar eu,
mândră tare de ce ştiu să fac, am traversat strada. Cu coada ochiului am putut
observa, în urma mea, maşina care încă aştepta la semafor, roşu acum pentru ea,
pe strada aceea necirculată, dar dotată cu un semafor cu buton roşu. Menţionez
că ulterior, la o privire mai atentă, am constatat că butonul roşu era destinat
celor bătrâni(după desenul cu o babă cu baston) şi infirmilor(un om într-un
cărucior). Aha!
Pe aici oamenii sunt relaxaţi. Dar serioşi. Exagerat. Nu am
văzut niciun neamţ să râdă pe stradă. Sau să fie furios. O fi interziz…
Se circulă mult cu bicicleta. Trotuarul e şi pistă de
biciclete, dar pietonii au prioritate.
Se circulă şi pe stradă cu bicicleta, chiar dacă nu au
marcaje speciale.
Se poate traversa pe la fiecare colţ de stradă. Maşinile vor
opri imediat!
Nu am auzit să se certe nimeni cu nimeni. Toţi circulă
regulamentar şi toţi îi respectă pe ceilalţi participanţi la trafic.
Ar fi haios să iei un
taximetrist român şi să-l aduci aici! Cred că într-o singură zi înnebuneşte!
Dacă mai dă şi peste un pieton zălud ca mine, atras de butoanele roşii ale
semafoarelor care chiar funcţionează, o ia razna în jumătate de zi!
Sunt mulţi străini. Naţii diverse: arabi, italieni, chinezi,
romani… Veniţi la muncă. Probabil eu sunt printre puţinii turişti aflaţi acum
în această localitate. Am mai văzut azi o familie de englezi… Roşcovani… Poate erau, totuşi, scoţieni!
Probabil localitatea nu e una destinată turismului…
Oricum, sunt şi lucruri care îmi plac. Străzile sunt curate –
dar nu exagerat! Am observat că după ploaie se poate vedea praful de pe maşini.
Pe lângă tomberoane era chiar puţină mizerie. Nu mult! Dar era! Ici-colo, pe
caldarâm, am mai văzut chiştoace de ţigară. E curat, dar nu exagerat cum
auzisem.
Aerul, însă, e incredibil de curat!
Zonele de locuit sunt
aşezate pe la periferie. În centru, unde e circulaţie intensă, sunt doar hoteluri, magazine şi restaurante. Localnicii nemţi locuiesc cumva pe dealurile din
împrejurimile centrului – unde e şi biserica.
M-am tot învârtit prin cartierele de locuit. E linişte.
Copiii se joacă prin curţi. Mai este câte un magazin bio pe ici colo.
Păsărelele cântă.
E atâta linişte şi pace că te ia somnul…
Oamenii trec liniştiţi pe lângă tine. Nu te privesc.
Arar, de pe la ferestrele caselor, glasurile copiilor mai
rup monotonia…
Dragii mei, poate fi chiar plictisitor! Nici o talangă, nici o sfadă, nici o muzică dată tare! Totul e perfect! Prea perfect!
Aaaa! Încă ceva! În tot orăşelul am văzut 5 câini! La
plimbare cu stăpânii lor! Şi asta în 4 zile!
Ştiţi ceva?! Oi fi eu dereglată, sau o fi altceva cu mine,
dar… tot la Godeni e mai bine! Şi încă nu
am văzut Apusenii!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu