Am prins şopârla în rozmarin…
Pe braţ mi s-a urcat gândacul verde…
O gură încă-i sorb paharului de vin
Şi-apoi mă duc în sus, pe drumul ce mă pierde…
Mă definesc în spaţiul nou găsit
Şi mă adun de peste tot.
M-aşez în iesle şi mă dau dormit,
Mă duc cu gândul la căluţul meu de foc…
Şi-acolo tot ce ştiu este uitat,
Şi viaţa o reiau acum,
Basm de poveste, inventat
De zâna ce-a plecat la drum…
Şi uneori, când mă trezesc
Şi mă întorc în aşternutul rece,
Căluţul lângă mine îl găsesc
Fierbinte, iubitor cât zece!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu