Privesc cǎtre interior cu infinitǎ grație și delicatețe. Bogǎția
senzațiilor mǎ copleșește ȋntr-o mutǎ ȋncȃntare… Sunt plinǎ de iubire… O simt
cum curge prin trup… Prin spațiul din mine… Uneori mǎ inundǎ ȋntr-un val de
abundența caldǎ…
Mǎ plec cǎtre mine ȋnsǎmi și ȋmi iau ȋn palme inima… E
curatǎ, caldǎ, fericitǎ, luminatǎ de iubire…
Cu cȃt explorez mai atent ceea ce simt, cu atȃt senzațiile
cresc ȋn vibrații… Atenția mea le dǎ amploare…
Am gǎsit secretul fericirii depline! E atȃt de simplu!
E de ajuns sǎ cauți ȋn tine, sǎ te ȋntorci cǎtre interior și
sǎ iei fiecare licǎr de luminǎ…fiecare firicel care urcǎ sau coboarǎ… Uneori
apar mici umbre…forme geometrice cu conturul luminos… Uneori sunt ȋn mișcare,
alteori se stabilizeazǎ ȋntr-un loc…
Cȃnd am descoperit prima datǎ acest joc al luminilor din
interior, am pus totul pe seama faptului cǎ presiunea ocularǎ crea acele… viziuni luminoase.
Acum știu cǎ nu e
deloc așa. Pentru cǎ aceste forme sunt ȋntodeauna ȋnsoțite de un sentiment
de liniște si cǎldurǎ. Oricȃt mi-ar fi de frig(fizic), cȃnd fac aceastǎ
introspecție, mǎ ȋncǎlzesc.
E un univers care trǎiește ȋn mine. Iar explorarea lui, prin
simpla interiorizare și urmǎrire a senzațiilor, mǎ umple de fericire!
E atȃt de simplu cǎ nu ne vine sǎ credem! E… copilǎros de ușor…
Mi-a luat cȃțiva ani pȃnǎ am ajuns la aceasta cunoaștere, care, culmea! A fost ȋn mine
dintotdeauna! Pentru cǎ mintea mea, ferm instruitǎ, i-a dat nonvaloare,
trecȃnd-o ȋn sertarașul cu… iluzii optice și doar atȃt!
Nuuuuuuu! Nu e doar atȃt! Ia-ți rǎgazul și urmǎrește-le cu
atenție. Vei simți cum fericirea ȋncepe sǎ creascǎ ȋn tine. Și nu e deloc
ȋntȃmplǎtor ceea ce simți!
Nu e niciun defect, nu e nicio iluzie – e energia
interioarǎ!
………………………………………………………………
Ȋmi amintesc cu cȃtǎ uimire am descoperit cǎ nu sunt singura
care vede uneori licǎrii de luminǎ, sau licuricii aceia mici care coboarǎ din
cer ca o ploaie mǎruntǎ și ȋnceatǎ…
Ȋntr-o zi seninǎ, ȋntr-un loc cu aer curat(ȋn parc sau pe
malul mǎrii), sub cerul liber, oprește-te un pic si privește cerul. Ȋi vei
devea! Curg usor de sus… Unii au o mișcare orizontalǎ… Alții urcǎ… Te ȋnvǎluie…
Uneori mai repede, alteori mai ȋncet.
Toți vedem asta! Și, la ȋnceput, toți punem asta pe seama
unui defect de vedere.
Dar, dacǎ ar fi doar un defect de vedere, nu am vedea toți
același lucru! Unii poate nu conștientizeazǎ acești licurici, dar, dacǎ le
atragi atenția asupra lor, de fiecare datǎ, au aceeași reacție: “credeam cǎ e
un defect de vedere!”
Din clipa ȋn care ai conștientizat existența lor, ȋi vezi
din ce ȋn ce mai des și ȋncepe deschiderea cǎtre faptul cǎ, ȋn jurul nostru,
sau chiar ȋn noi, existǎ …chestii pe care e posibil sǎ nu le vedem. Dar ele
existǎ!
De fapt, nu suntem antrenați sǎ le vedem. Sau le vedem, dar
nu le percepem. Sau le și percepem, dar le punem pe seama unui defect de-al
nostru!
Culmea e cǎ nu suntem deloc defecți! Cineva, undeva, ne-a
programat sǎ credem asta atunci cȃnd descoperim ceva simplu și banal: e
prea simplu ca sǎ fie adevarat, real!
Cineva ne-a programat sǎ credem cǎ trebuie sǎ fie greu,
imposibil chiar, sǎ vezi și sǎ trǎiești ceea ce “nu se vede”.
Apoi ȋncepi sǎ simți cǎ suntem conectați unul cu celǎlalt ca
ȋntr-o rețea. Din clipa ȋn care conștientizezi aceastǎ rețea, mai e un pas pȃnǎ
la empatie și telepatie…
…………………………………………………………….
Și uite așa, pas dupǎ pas, firesc, descoperind doar un
univers interior, ajungi la acea cunoaștere cu inima. Acea cunoaștere
deplinǎ.Completǎ. Acea cunoaștere ȋn care trǎiești adevǎrul exact așa cum este
el. Acea cunoaștere care nu necesitǎ explicații. Pur și simplu te ȋnvǎluie. Ajungi
sǎ o respiri. Și sǎ o recunoști peste tot.
Adevǎrul suprem…
Desigur, la aceastǎ cunoaștere pot ajunge doar cei care și-o
și doresc. Doar cei care o cautǎ. Cei din jur vor ȋncerca sǎ te catalogheze ca
fiind ridicol, infantil, sau… dus cu
pluta. Dar cui ȋi mai pasǎ despre ce cred cei din jur, atunci cand egoul
aproape dispare?!
Iar iubirea este cea mai bunǎ cale pentru a ajunge ȋn
cunoașterea aceasta. Poate singura…
Meditația, tantra, sexul, … sunt doar instrumente pentru
descoperirea iubirii din interior. Odatǎ gǎsitǎ aceasta iubire, calea e
deschisǎ.
……………………………………………………..
Toate acestea, de cele mai multe ori, necesitǎ timp. Dar
odatǎ fǎcut primul pas, e imposibil sǎ te mai intorci de unde ai plecat.
Imagineazǎ-ți un pahar cu apǎ murdarǎ ȋn care picuri apǎ
curatǎ. Poate va și da puțin pe afarǎ. Dar, cu siguranțǎ , apa din acel pahar
se va limpezi puțin! Cu fiecare strop de apǎ curatǎ pe care ȋl pui acolo, apa
din pahar se va lipezi din ce ȋn ce mai mult. Cunoașterea este apa curatǎ.
……………………………………………………..
Drumul continuǎ mai mult sau mai puțin conștient. Schimbarea
ȋncepe cu primul strop de iubire. Și crește ȋn tine tǎcut. Pȃnǎ cȃnd, brusc,
conștinetizezi cǎ ceva s-a schimbat! Cǎ momentele de tristețe sunt din ce ȋn ce
mai rare. Cǎ o mare parte din dorințe nu mai sunt de interes. Cǎ viața ta
devine din ce ȋn ce mai simplǎ și beneficǎ. Chiar dacǎ, aparențele pot arǎta cu
totul și cu totul altceva. Chiar daca cineva din exterior va spune: Pǎi… n-ai facut nimic ȋn viața ta! Tot acolo
ești! Ba ai un job și mai prost decȃt ȋnainte! Nu te-ai ȋnsurat, nu ai copii,
nu ai casǎ, mașinǎ… N-ai nimic!
Iar tu ești ȋn al nouǎlea cer mai bine de jumǎtate din zi,
trǎind o experiențǎ interioarǎ plinǎ de savoare!
Sunt atȃția oameni care, teoretic, au tot ce și-au dorit
vreodatǎ – ba chiar mult mai mult! Dar un mare gol interior. Ȋn ciuda aparentei
“realizǎri ȋn viațǎ” ei sunt nefericiți.
Golul interior e cu
atat mai mare cu cȃt ești mai inconștient fațǎ de… bogǎția interioarǎ. Acea
multitudine de lumini și senzații calde.
Vezi? Vezi cȃt de
simplu devine totul?!
