Deja sunt posesorul a doua plaji! E un pas mare inainte pentru mine... Puteti sa ma felicitati!
Azi chiar m-am trezit mai devreme si, firesc, am ajuns mai devreme la nisip. Dar am fost comoda si am ales un alt loc cu mai putine trepte...
Cine stie plaja de la Modern, intelege! Scarile acelea sunt usor de coborat si greu tare de urcat dupa doua ore de balaceala in apa si soare...Sunt o proba de vointa si perseverenta!
Iar pentru liceeni pot fi o proba de dragoste...
-Daca ma iubesti, urci scarile de la Modern cu mine in brate!
Si, daca baiatul chiar face asta, e clar ca o iubeste tare pe fata! Sau, macar petru moment, are interese cu fata aceea...
Aaaa, la Zorile au in plan o tiroliana. :) O sa fie fain tare sa cobori si mai repede scarile! Si sa le urci de mai multe ori ca sa le cobori din nou pe sfoara!
Sincer? Mai bine faceau un lift sau niste scari rulante, dar numai de jos in sus.
Sa revenim la scari...Stiati ca sunt mai putine pe strada cu teatru de papusi, Adica strada Caratzali?
Si, daca ajungeti tot in zona, cautati si strada Vantului(e paralela cu Caratzali) ca sa vedeti cea mai ingusta strada din Constanta. Abia trece un matiz pe acolo...
Mentionez ca pozele nu imi apartin - evit sa iau camera cu mine cand merg singura la plaja.
Hm...am ajuns pe plaja pe la 8...Numai bine ca sa prind discutia elevata dintre patru pusti rataciti pe plaja familistilor cuminti. Locul lor ar fi fost pe undeva intre Costinesti si Vama Veche.
Cine stie cum ajunsesera ei acolo, pe bolovanul de pe digul de la Modern, la cateva pahare de bere si la cateva ore bune dupa rasarit. Erau teribil de haiosi in seriozitatea lor de a purta o discutie stiintifica in acele conditii...Pacat ca nu am avut reportofon sa ii inregistrez si sa ii pot reproduce cuvant cu cuvant. Pentru mine a fost o adevarata bio-chimio-meteo geografica lectie. Ole!
Vorbeau despre particule, atomi, substante, atmosfera, biosfera, oxigen..., gomosi, importanti, afectati, bauti, incinsi, gesticuland teatral:
-Tu stii de ce cerul e albastru?
E, aici mi-au captat atentia, ca nici eu nu stiam...
-Pai e vorba despre particulele...Nu atomi, nu substanta...Deja substanta e prea mult! Eu vorbesc despre particule! Intelegi?!
A incheiat intrebarea cu un gest super teatral, care se finaliza cu varfurile degetelor sus spre cer...cu bratul intins bine...masurand spatiu egocentric al posesorului. De fapt, intreaga discutie a fost masurata de aceste gesturi, haioase foc! Neasteptate, exagerate, perfecte pentru subiectul tratat.
-Particulele de azzzzot! Si totul e legat de modul in care lumina se refracta prin aceste particule...E descompusa in acest albastru!
Gest!
Ca la tango!
Sau flamenco - OLE!
-Da, dar in atmosfera mai sunt si alte paticule, nu?!
-Daaaa! Gest! Caci altfer cerul ar avea o culoare albastru...ca...
-La umbrele!
-Pai da!
-Mai avem in atmosfera paticule de diverse metale...
-Da! Pai cum crezi tu ca se obtine culoarea de la artificii?! Daca vreau rosu, folosesc pilitura de magneziu, pentru alb, aluminiu...
Si stia mai multe baiatul cela...
L-am surprins pe unul dintre ei cazand in cap in totiul acelei discutii!!! De fapt incercase sa faca podul, sa se scurga la pamant si sa se sustraga...
Am gandit ca, la urma urmei, inteligeta e o constanta pe glob, si ca daca intr-un grup e un tip destept, trebuie sa fie si unul care sa compenseze cumva, ca sa pastreze proportia. Nu am gresit, caci un pic mai tarziu l-am auzit pe Hopa Mitica spunand cu un accent comic moldovenesc:
-Mergem si noi sa agatam ceva?(nu s-a exprimat asa, dar mi-a fost jena sa reproduc intocmai ce a zis...)
I-am lasat pe pusti cersind pe plaja in italiana:
- Leone per una birra, per favore...
Ce-i drept se distrau si la Modern.
Si am schimbat scena....
Iat-o si pe bunica cu trei copii. Doua fetite si un baiat. Offff...Atata i-a dascalit si certat si cu atata vehementa...
-Nu te mai baga in nisip!
-Nu te mai baga in apa!
-Pai da, esti aroganta si ma privesti de sus! - asta ii spunea uneia dintre fetite care ii venea pana la mijloc si lasase capul pe spate in timp ce buna bunica ii innoda o basmaluta la spate. Ii prinsese parul fetitei! Parca era mama vitrega a Albei ca Zapada...Fetita a inceput sa se planga ca a strans-o prea tare...
-Pai da! Acum mai faci si fite!
Cealalta fetita a venit timid si i-a soptit ceva ...
-Pai daaaa! ca ti-am spsu sa faci acasa si n-ai facut! Acum te-a apucat! Na! cauta-ti un loc si fa!
Pustoaica oropsita a plecat cu cealalta fetita la 10 m distanta, aproape de dig si de piatra cu cei patru oameni de stiinta azurii...si a rezolvat problema.
In vremea asta baba...scuzati, buna bunica, rezolva baiatul care se straduia sa infiga o umbrela in nisipul ud - si sa stiti ca intra tare greu!
-Daaa, nu esti in stare de nimic nici tu!
Va martusirsesc ca imi venea sa o iau la bataie pe baba...M-am abtinut eroic...Pana la plecare cand m-am oprit cateva secunde langa cerceaful ei ca sa ii spun ceva din "suflet"...Cand m-am aplecat catre ea, am surprins privirea albastra, aproape blinda si m-am mai inmuiat, asa ca i-am zis si eu bland si politicos doar:
-Nu stiu daca va dati seama, dar tare urat va purtati cu copiii acestia...
N-a inteles dintai vorbele mele, asa ca i-am repetat, la fel de bland si nepartinitor:
-Va purtati urat cu copiii...
Apoi mi-am vazut de drum.
Am auzit-o in urma mea strigand ca muscata de sarpe:
-Da, uite cum te judeca una care n-are copiii si habar n-are ce inseamna sa stai cu trei! Etcetera, etcetera
Se cam atatase cotoroanta si arunca cu flacari dupa mine...
Probabil era un om bun, dar nebun cu copiii...
Nu m-am intors sa mai zic nimic - misiunea mea fusese sa o trag de atentie, caci poate nu isi dadea seama de ceea ce facea, iar daca isi dadea, ...nu era treaba mea mai departe, ci a parintilor care si-au lasat copiii cu buna nebuna!
E drept cu trei n-am stat...Dar un copil am crescut...Si mereu a fost casa plina de alti 2-3 copii - usa a fost mereu deschisa catre copiii. Unii chiar au venit sa isi serbeze ziua de nastere la noi, caci se simteau intotdeauna bine si in largul lor...
Sau isi aduceau animalele de companie in custodie temporara...
Aici chiar e o poveste amuzanta!
Am deschis odata usa de la camera lui fiimiu si am vazut asa: 3 copii(unul era al meu), doi pisoi, 3 pesti(ei erau intr-un acvariu) si un iepuras! am ramas fara cuvinte si doar am holbat ochii!
-Mama nu ma lasa cu el in casa...Il tin la boxa si avea si el nevoie de putina miscare...
Vorbea de iepuras...Ce-i drept tare dragalas...
-Iar pestii o sa ramana la noi - asta era fiimiu - ca maica-sa i-a zis sa scape de ei!
-...Bine...Dar tu o sa ai grija de ei...si trebuie sa le schimbi apa si sa le dai de mancare...
-Da, stiiiuuuu!
N-au trait prea mult nici pestii si nici iepurasul...
In ziua in care fiimiu mi-a zis ca Teo(caci el era inebunit dupa animale) se duce la targ(care era la doi pasi de noi, duminica) sa isi ia porumbei - i-am strigat disperata:
-Cu porumbeii sa nu il prind aici!
-Bine, dar maica-sa nu il lasa acasa cu ei!
-Pai...bine ii face, ca uite - ce animale a luat, toate au murit...
Am auzit ca nu si-a mai luat Teo si porumbei si m-am simtit usurata...
Sau celalalt Cristi! O boy! Fiimiu se plictisea de el(nu prea erau ei pe aceeasi lungime de unda) si, desi venea la noi ca sa se joace impreunal, la un moment dat fiecare era pe cont propriu. Fiimiu se juca linistit cu masinutele in camea lui, eu stateam intinsa in pat, in cealalta camera, si ma uitam la un film, cand m-am pomenit asaltata de Cristi care sarea prin spatele meu prin pat cu o arma de jucarie in mana si o banderlola pe frunte...
-Ce faci, mai?!
-Ma joc de-a hotii si vardistii!
-Singur?
-Da, Cristi(pe fiimiu tot Cristi il cheama) nu se mai joaca cu mine...
-Pai ia du-te tu acasa si joaca-te de-a hotii si vardistii si nu ma mai calari pe mine!
-Nu! Mama a zis sa nu ma intorc pana la patru!
Era abia trei!!!!!!!!
Iaca cum m-a luat valul...Si berea asta care aproape s-a incalzit...
O zi minunata tuturor si multi ani frumosi tuturor bunicilor blande, senine, impacate si iubitoare...
PS: acuma stim si de ce cerul e albastru, nu?! Ole!
Si numai particulele ale sunt "di vina", domnule!
Am uitat sa pun si asta: va aminititi de nelipsitele tiganci de pe plaja cu pietrele lor de baie si namol...
-Pietre de baie si namol avem! cu influctuatii ciudate in voce...
Taman ma straduiam sa ma ridic in fund - statusem mai mult timp pe spate si mi sa cam blocase spinarea intr-o pozitie letargica de 180 grade, asa ca a fost nevoie de o zvacnitura dureroasa ca sa o aduc la 90 de grade cu solul - cand a trecut vesnica tiganca pe langa mine. De data asta am auzit-o spunand:
-Pietre de baie si namol avem, pentru dureri de spate si reumatism!
Dasta imi plac tiganii - sunt pe faza, domnule! Namol tot n-am luat - il urasc!, dar de ras am ras!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu