Azi m-am rupt din cotidian

Ieri, la serviciu, am explodat la un moment dat, la fel ca o nuca stransa in menghina. Sarcinile curgeau una dupa alta si toate trebuiau rezolvate imediat si bine. Am rabufnit intr-o cascada de lacrimi si cuvinte suierate cu noduri. O ploaie torentiala de vara...

-Gata, pana aici, imi dau demisia...Si-au gasit sclav pe plantatie...Rob...

Dar au venit sfaturile care mi-au oprit mintea in loc!

Mai era un coleg in birou, un coleg care trece rar pe acolo! Dar iata ca, deloc intamplator, universul il facuse martor la rabufnirea mea.

-Daca imi permiti, as putea sa iti dau un sfat...

-Da, te rog...am murumrat cu sughituri, privindu-l printre lacrimi de crocodil...

-Eu cand simt ca nu mai pot, imi iau concediu. Acuma stiu ca seful tau nu da asa usor concedii, dar poti suna si anunta ca esti bolnava si ca iti iei concediu medical cateva zile si vezi tu dupaia cum faci...ca e medical sau de odihna...

Nu ma gandisem la asta! Era atat de simplu! Zile de concediu de odihna nu prea am, dar concediu medical as putea face rost! Si apoi, chiar e nevoie! Ce, depresia nu e si ea o boala?!

-Si ar mai fi ceva...

-Te ascult...Deja eram vesela si zambeam...

-Daca faci mereu treaba bine, o sa primesti mereu alte sarcini in plus. Ia-o mai usor...Ca nu vede nimeni ce faci tu...Deci, la ce folos? 

-Aici ai mare dreptate...

Din clipa aceea s-a produs declicul. Pauza de masa de la o ora a devenit 2 ore. Am taraganat ceea ce mai aveam de facut, constienta fiind ca daca anunt ca am terminat o sa mai primesc si altele de facut...Si am decis ca ziua urmatoare sa fie zi de relaj...

Adica ziua de azi.

Marturisesc ca dimineata m-am luptat un pic cu pornirea de a face ceea ce fac de obicei intr-o zi de munca...gandind ca, la urma urmei, trece repede si ziua aia de munca...Dar m-am oprit!

Am decis sa nu imi sun seful, ci doar sa ii trimit un sms in care sa anunt ca nu ma simt bine si ca imi iau o zi de co sau cm. .

Si m-am dus la plaja!!!!

N-am mai fost la plaja de...cativa ani buni! Mereu prinsa in munca...

A fost o adevarata voluptate sa stau la soare, relaxata...Sa ma balacesc in apa...Sa spionez vecinii de cearceaf...As putea scrie un capitol intreg cu povestile vecinilor de cearceaf din dimineata asta...

Si despre balta aceea de langa mare, in care toti copiii\ se opreau ca intr-o enorma capcana...Chiar era comica faza: mama trecea cu el de mana, catre mare, pe langa balta, iar el se oprea fermecat pur si simplu, se rupea din mana mamei si se oprea in balta.

Cu siguranta e o relatie mistica intre copii si balti!

Ma distra replica mamei:

-Nu te baga in balta! Destul de ciudata sa o auzi pe malul marii, cand stai cu burta in sus si nu vezi despre ce e vorba.

Un tatic cu baietul lui...Pustiu purta niste sandalute de cauciuc...M-am gandit o clipa ca ar fi bine sa ii spun tatalui sa lase copilul descult prin nisip ca sa se impamanteneze...Pana si in apa a intrat cu sandalutele acelea...Apoi, pe cearceaf, la umbra, i-a dat sa pape niste bicuiti cu crema de ciocolata si suc...Ar fi mers un fruct...M-am temperat:

-Iza, nu e treaba ta...

Un alt tatic cu fetita lui...I-am contemplat indelung, caci faceau un tandem minunat, linistit, plin de armonie...Tatal a umflat o mica piscina, apoi, fiecare cu galetusa lui roz(una mai mica, alta mai mare) au umplut piscina cu apa, intr-o intelegere tacita, fara cuvinte. Erau tare placuti, aproape ca nu-si vorbeau, dar se intelegeau de minune. Am inramat tabloul cu ei in clipa in care tatal a scos o punga cu piersici si i-a dat fetitei sa pape...

Nelipsitele tiganci cu namol si pietre de baie...

O familie de turisti... cu trei copii. Eram semiadormita cu fata in jos, cand am realizat ca de mai bine de un minut repetau aceeasi propozitie si el(tatal) si ea(mama):

-Mai aveti si voi putina rabdare si asteptati sa intre in piele...

-Nu intrati inca in apa!

Am ridicat capul sa vad scena, caci ceva nu se lega in mintea mea...Si am vazut trei copii albi(dar albi albi), bine inmuiati in crema de protectie - aveau pus pe ei un strat de 1 cm!!!! - stand nemiscati in picioare pe prosop, stingheri, cu galetusele in mana si cu ochii spre mare.

M-a bufnit rasul! Aveau de asteptat jumatate de zi sa le intre crema aia in piele! Parintii le facusera dus cu crema de protectie!

Pana la urma tatal a declarat ca se pot duce la mal:

-Dar bagati doar picioarele si nu intrati pana nu va spun eu!

Era un trio de trei copii nefiresc de ascultatori! Mi-a parut un pic rau sa ii vad cum se indreptau  in sir indian catre mare, incet, fara graba, albi ca laptele, ca sa nu strice prinsoarea cu crema. 

I-am scapat din ochi o vreme...Cand m-au atras tipetele din apa - intrasera si parintii si se fugareau toti, stropindu-se vartos cu galetusele cu apa! 

Si eu...Deja un pic prinsa de soare...Deja obosita de mare... L-am sunat pe Bogdan - era liber asa ca m-a dus acasa...

Acum stau la aer conditionat si scriu, dar voi adormi indata...Probabil mai pe seara voi repeta experienta...

Ma simt bine, chiar daca usor capul ma mai doare...