Dacă simţiţi că relaţia a stagnat, nu ezitaţi să îi daţi un mic concediu!

Oricât am fi de vigilenţi şi prezenţi într-o relaţie, după o vreme, se instalează obişnuinţa şi rutina.

Iar acest fapt, cu siguranţă, alterează percepţia pe care o avem asupra partenerului şi ajungem să nu mai vedem acele lucruri care ne apropie unul de celălalt, acele lucruri care consolidează legătura noastră.

Şi atunci, o mică despărţire poate fi benefică!

Uneori realizezi cât înseamnă omul de lângă tine abia atunci când el nu mai e acolo unde îl ştiai. În golul rămas în urma lui poţi vedea cât de adânc a fost locul pe care l-a ocupat în inima ta şi cât de multe aducea el în relaţia voastră. Poate, într-o linişte şi o tăcere desăvârşite, menite să le facă să treacă neobservate pe lângă tine.

E clar că nu putem găsi într-un singur om tot ceea ce ne dorim de la partenerul de viaţă, dar, uneori, ceea ce el oferă poate însemna foarte mult, iar tu, deja obişnuit cu darul lui firesc, să nu mai conştientizezi ceea ce primeşti clipă de clipă.

Alchimia omului e necunoscută şi lucrează, întotdeauna, înspre binele său.

E posibil să descoperi că te simţi mai împăcat, mai linistit şi mai echilibrat înafara acelei relaţii.

Sau, dimpotrivă... Să constaţi a doua zi după despărţire că te simţi rupt în două, că o mare parte din tine “s-a ascuns sub bordură”, că ai pierdut mult din ceea ce ieri aveai, simţeai, trăiai. Că panoplia viselor tale, acum, e deşartă...

Şi, dacă amândoi simt la fel, e minunat!

Dacă se vor simţi eliberaţi, le va fi uşor să rămână despărţiţi, iar dacă simt că au pierdut ceva important, se vor căuta şi regăsi, de data asta undeva la mijlocul drumului, unde vor căuta să stabilească, de comun acord, un cadru adecvat pentru relaţia lor.

Dacă, însă, în urma acestei despărţiri ajung să simtă diferit, va fi greu... Căci se vor despărţi oricum, dar unul va suferi...

Într-o relaţie oamenii se schimbă.

Apar pasiuni noi, mai mult sau mai puţin acceptate şi de partener. Apar înţelegeri noi, mai mult sau mai puţin agreeate de amândoi. Apar necesităţi noi, mai mult sau mai puţin împărtăşite. Şi atunci e firesc ca, de-a lungul timpului, o relaţie să treacă prin mai multe etape de stagnare şi înstrăinare.

Atâta timp cât cei doi vor continua să se respecte şi să se aprecieze şi vor lua împreună decizia despărţirii temporare, de comun acord şi cu intenţia clară de a cunoaşte ce se ascunde dincolo de obişnuinţa cotidiană, aceasta poate fi un exerciţiu care cristalizează şi purifică relaţia lor.

Aşa că, dacă simţiţi că relaţia a stagnat, nu ezitaţi să îi daţi un mic concediu. Să luaţi o pauză de la a mai fi împreună. Iar, în tot acest timp, exploraţi şi conştientizaţi ceea ce simţiţi, găsiţi acele puncte care acum dor, descoperiţi care sunt, de fapt, elementele care consolidează relaţia voastră.

Apoi trageţi o linie, amândoi, de comun acord: “uite, pentru asta şi asta, merită să rămânem împreună, sau e mai bine să ne luăm rămas bun acum?”