Oglindirea în ochii celuilalt, sau cum te poţi recunoaşte în sinceritate

Fata a rămas surpinsă să vadă fotografia care lui îi plăcea cel mai mult. Făcuseră mai multe fotografii, iar el tocmai pe aceea o alesese!

Ea vedea acolo o femeie tristă, obosită, serioasă. Prea serioasă. Chiar dacă era îmbrăcată doar într-un prosop era o femeie dureros de dârză. Nu îi plăcuse deloc poza aceea… Trecuse repede peste ea.

El, însă, i-a spus că vede acolo  o femeie plină de femininate.

De aceea, fata stat un pic mai mult şi a analizat fotografia, curioasă să vadă şi ea ceea ce vede el.

A descoperit imediat sentimentul pe care îl avusese de la bun început şi peste care trecuse prea repede: în poza aceea semăna izbitor cu toate femeile din neamul ei, acelea din partea mamei. Acolo, chiar şi aşa, sumar înfăşurată într-un ştergar alb, semăna şi cu bunica, şi cu mama şi cu mătuşa, sora mamei…

Era ciudat pentru ea să se vadă înfăşurată doar într-un prosop şi semănând atât de mult cu cele trei femei. Erau acolo 4 generaţii de femei dârze, serioase şi hotărâte.

I-a spus asta, iar el mi-a replicat: “Vezi, acolo sunt de fapt 4 femei, de aceea e atâta feminitate…”

Apoi fata şi-a amintit de momentul în care fusese făcută poza: era în dimineaţa plecării lui. Ea era tristă, dar el părea şi mai trist decât ea. A fost o clipă în care fata a decis să îşi înghită toată tristeţea şi să rămână ea omul prezent care să îl conducă pe el la avion. Râdea şi îi spunea: “Ca să fiu sigură că te-ai urcat în avion şi am scăpat de tine, poznă de om ce eşti!”

Desigur, era doar o glumă aceea…

Fata nici nu îndrăznea să privească în sufletul ei… Căci ştia că o să-şi piardă întreaga dârzenie.

Da, în acea fotografie el a văzut într-o clipă toată dârzenia de care e capabilă o femeie care e pe punctul de a-şi conduce iubirea la avionul cu care urmează să plece, căci aşa e drumul…

Acolo e femeia capabilă să iubească cu palma deschisă, dincolo de orice tristeţe şi durere, şi care, de dragul lui şi chiar dacă e înfăşurată doar într-un ştergar alb, îşi păstreză dârzenia şi seriozitatea, înghiţindu-şi toate lacrimile.

Acum fata ştia că poate fi şi aşa: el i-o arătase. Mai fusese nevoie doar de un pic de sinceritate din partea ei ca să o recunoască. Ca să se recunoască în oglinda pe care el i-o oferise.