Spune-mi cu cine te însoţeşti şi îţi pot spune ce fel de om devii

Fără să ne dăm seama, prin rezonanţă şi pentru că suntem vibraţii, preluăm uşor o parte din ceilalţi.

Ca să funcţioneze însă acest transfer este necesar ca cei implicaţi să aibe o vibraţie cât mai apropiată, sau să stea în apropiere unul faţă de celălalt o perioadă mai îndelungată.

Dacă vibraţia lor este apropiată, între ei se deschide, pur şi simplu, un canal direct de comunicare. Ei ajung să se înţeleagă fără prea multe cuvinte, aproape empatic, să preia informaţia unul din câmpul celuilalt, direct, fără limitări. Şi, împreună, vor amplifica vibraţia pe care o au.

Dacă stau suficient de mult timp unul în câmpul celuilalt, chiar dacă nu au vibraţii apropiate, ei ajung, cumva, la un consens sau, mai de grabă, un compromis. Căci, în acest caz, unul din cei doi e posibil să scadă în vibraţie. Să ajungă la ceva mai grosier.

Cu cât omul este mai deschis, mai curat, mai încrezător şi mai plin de iubire, cu atât va fi mai receptiv la ceea ce este lângă el. El este ca o antenă care preia programele din jur şi, uneori, ajunge să le ruleze ca şi cum ar fi ale lui. Şi pentru că vibraţia lui este una înaltă, atunci când preia programe grosiere, apare o interferenţă care îi creează stări neplăcute şi chiar suferinţă fizică.

Un lucru minunat e faptul că universul are grijă să atragem pe lângă noi oameni cu care suntem aproape pe aceeaşi vibraţie. Dar mai sunt şi momentele acelea în care oglinzile Eseniene funcţionează şi întâlneşi şi oameni cu vibraţii diferite, poate chiar grosiere.

Dacă tu eşti un om sincer şi onest, la un moment dat, e posibil să atragi pe lângă tine oameni mincinoşi şi vicleni, ca o măsură a ceea ce nu eşti, sau ca o oglindă a ceea ce, poate, ai criticat prea mult timp.

Primul impuls va fi să pleci din acel context, dar, dacă vei ignora semnele şi vei continua să rămâi în acel câmp, pentru o perioadă mai lungă, e posibil ca, după momentele de indignare şi de suferinţă de la început, momente în care vibraţia ta scade, să te pomeneşti, într-o bună zi, că ai început şi tu să minţi şi să fii viclean. Nu degeaba se spune că anturajul ne poate schimba. Desigur, avem întotdeauna liberul arbitru de partea noastră, adică putem alege să ne îndepărtăm de acel anturaj.

Ţi s-a întâmplat să ajungi să faci lucruri pe care în mod firesc nu le-ai fi făcut? Priveşte în jur: e posibil ca lângă tine să fie un om pentru care acel lucru e ca o a doua natură şi să fie sigur că şi tu îl faci. Credinţa lui, nejustificată, creează un câmp în care tu ajungi firesc să dai curs acelei acţiuni.

De aceea dacă pui în acelaşi coş cu mere şi unul stricat, el el va strica şi pe celelalte.

De aceea e bine să alegem oamenii lângă care petrecem mai mult timp, pentru că, fără să ştim şi fără ca măcar să ne fi propus acest lucru, încet ajungem să preluăm de la cei din jur vibraţii care, poate, nu ne reprezintă.