Tot ceea ce cumpărăm nu e plătit cu bani, ci cu
timpul pe care l-am investit pentru a câştiga acei bani... Alergăm în cerc sau ne lingem rănile.
Puţini suntem cei care trăim cu adevărat... Aproape că nici nu mai ştim cum e
să faci asta... Să simţi clipa prezentă ca fiind tot ceea ce ai, să adormi
fericit şi să te trezeşti fericit!
Cercul
începe cu momentul în care pornim a ne toci coatele pe băncile şcolilor. Ani în
şir... De cele mai multe ori doar pentru o diplomă şi nu pentru că ar fi ceva
de învăţat acolo. Diploma aceea a fost
obţinută ca plată pentru o parte din viaţa ta...
Apoi, cu
diplomele în buzunar, ne căutăm un job. Pentru timpul scurs acolo, la job, primim
bani. Banii aceştia sunt, din nou, o
plată pentru viaţa pe care am lăsat-o acolo... Ne-am mai vândut o parte din
viaţă...
Cu aceşti
bani devenim consumatori. Deloc întâmplător, cheltuim exact atât cât câştigăm...
Şi asta pentru că simţim nevoia să recuperăm viaţa plătită ca preţ pentru banii
aceia... Apoi o luă, de la capăt, unii chiar cu studii noi... Cred ei că o
diplomă în plus îi va face mai câştigaţi. Mare
păcăleală!
Fericiţi cei săraci cu duhul, ei nu pot deveni
consumatori... Unii
dintre noi au avut şansa să nu le reuşească treaba cu diploma. Ei au fost, cumva, deturnaţi de pe acel drum. Nefiindu-le deschise astfel uşile către
consumatorism, au găsit altă cale.
De cele mai
multe ori şi-au urmat inima şi au făcut, ca nişte rebeli ce sunt văzuţi de
societatea de consum, doar ceea ce le-a plăcut. Şi, pentru că asta era chemarea
lor, au făcut-o atât de bine, încât nimeni nu îi mai întreabă de studii şi
patalama.
Mai toţi
sunt artişti şi, chiar dacă se pricep la multe chestii tehnice, în tot ceea ce
fac există şi o viziune plastică. Şi asta pentru că ei pot funcţiona simultan
în ambele emisfere. Şcoala aceea care i-ar fi fixat în emisfera stângă,
lipseşte! Asa că ei au rămas oameni compleţi, echilibraţi, capabili să lucreze
simultan şi echilibrat cu creierul şi inima lor.
Ei sunt cei
care se bucură de ceea ce fac. Ei trăiesc. Consumă puţin şi, de cele mai
multe ori, aleg să îşi producă singuri cele necesare traiului.
Putem rupe cercul?... Da! Nu e uşor, mai ales pentru cei
cu multe diplome. Dar este posibil. Şi primul pas e să ieşi din cerc. Cumva,
chiar dacă doare, chiar dacă cei din jur nu vor înţelege. Tu ieşi din cerc!
Retrage-te
o vreme pe marginea societăţii de consum. Ieşi din cercul de confort.
Preţuieşte clipele din viaţa ta la justa lor valoare. Îţi aparţin! Nu le irosi!
Trăieşte simplu! Dacă ai nevoie de ceva, nu te grăbi să plăteşti cu bani. Oare nu îl poţi face
singur? Sau chiar îţi trebuie? Discerne! Fiecare ban care îţi curge printre
degete reprezintă o clipă din viaţa ta. Chiar
merită să dai un an din viaţă pentru un telefon?!
Află care
este harul tău. Căci toţi avem un har. Nu
ne trimite el, universul, aici fără un instrument. Ne dă exact ceea ce avem
nevoie ca să ne bucurăm de viaţă. Şi, după ce îţi găseşti harul, află cum
poţi fi de folos celor din jur, folosindu-l. Căci asta e rostul harăzirii tale:
să vii cu ceva bun pentru cei de lângă tine.
Pentru că în fiecare clipă putem alege
calea, alege să îţi trăieşti viaţa şi nu să o consumi!
Asa e cum spui mata, bibicule....
RăspundețiȘtergere