Există inorogi fericiţi...

Prietenii întreabă cine este Marius...

Zâmbesc ca o Giocondă.

Nu pot spune.

Nu pentru că nu ştiu... Ci pentru că e totul atât de intens şi sincronizat, încât eu însămi stau şi privesc uimită şi fascinată toate câte se ţes în jurul meu. Sunt ca un copil care priveşte un caleidoscop. Unul din acelea cu cristale magice.

Le răspund, totuşi, abia şoptit, că e atât de fain încât nu îndrăznesc să vorbesc despre ceea ce trăiesc acum. Dar că ceea ce scriu este simţit cu adevărat.

Da, atunci când îţi urmezi inima şi, în ciuda tuturor, mergi mai departe pe un drum mai puţin umblat, departe de orice confort, ai şansa să găseşti acea floare rară. Ea e în inima ta, dar atunci cand inima ta întâlneşte încă o inimă care poartă aceeaşi floare, totul devine... Devine.

Acum se scrie povestea. În stele, pe pământ şi în toate cele dragi sufletului...

Viaţa merge mai departe pe un drum la care am visat clipă de clipă...

E drumul pe care inima mea a presărat povesti cu o printesă mult iubită şi un prinţ cu părul lung, cu ochii de lumină şi cu un zâmbet până la cer. Un zâmbet dîn care prinţesa şi-a făcut un leagăn care o ridică până la soare şi lună şi apoi o coboară până la fundul mării plină de comori uitate...

Atât pot spune. Nimic mai mult...

Poate doar... Da! Există inorogi fericiţi!