Mesaj din inimă

Singura care poate vedea limpede este inima… E singura care ajunge în miezul lucrurilor…

Cu mintea nu poţi decât să judeci. Cu mintea nu faci decât să delimitezi, să pui denumiri, să cataloghezi, să fii isteţ… Academic… Cu inima, însă, eşti înţelept. Căci inima e singura care te duce direct la cunoaştere…

Am întâlnit oameni care nu terminaseră nici măcar 4 clase… Dar vedeau aura oamenilor… Şi a pomilor… Şi se mirau sincer că cei din jur nu văd la fel… Ei vedeau cu inima şi bine că nu au făcut mai multă şcoală, căci ar fi pierdut această deprindere! Ei erau fericiţi dacă afară era soare, sau dacă ploua, sau dacă beau un pahar cu apă curată, sau dacă auzeau o cioară croncănind… Erau fericiţi din orice, pentru că toate le vedeau cu inima şi, de aceea, ajungeau direct în miezul lucrurilor, acolo unde e frumuseţea pură.

Şi am întâlnit oameni care au terminat mulţi ani de şcoală. Ei toate le vedeau academic, cu mintea. Foloseau atât de multe cuvinte noi pentru mine, încât, uneori, pentru a-i înţelege, foloseam dicţionarul. Discuţia cu ei era obositoare, frustrantă, năucitoare. Aceşti oameni erau serioşi. Greu de fericit, căci mintea lor avea nevoie de motive clare, explicite, logice. Ei căutau fericirea cu mintea, iar mintea greu poate găsi calea către fericire, şi, dacă o găseşte, cu siguranţă a găsit doar o oază în care egoul e satisfăcut.

Nu am citit Solenoidul lui Cărtărescu şi ador operele lui Paulo Coelho!

Prietenilor le fac mereu cadou cărţile lui, căci sunt scrise cu inima şi ajung direct în inimă.

Da, scriu platitudini şi vorbesc despre lucruri simple, cotidiene, fireşti, pentru că inima e simplă. În ea nu intră filozofii complicate. Căci nu îşi au locul şi rostul acolo… Acelea aparţin minţii şi nu inimii.

Tot ceea ce scriu vine din inimă, vine direct de la sursă…

Poate de aceea uneori reuşesc să scot toţi demonii din unii, sau tot ce e mai frumos din alţii. Mesajele sunt aşa cum sunt pentru fiecare.

Ceea ce scriu vine ca inspiraţie. Vine simplu. În propoziţii concise. Uneori fără subiect şi predicat. Nu e un vals, nu e nici o pianotare… Sunt doar sunete distincte, uneori disociate… Nu cizelez prea mult textele. Căci, de cele mai multe ori, ele curg pe foaie şi le simt bine aşezate aşa cum s-au nimerit. Uneori le citesc uimită ca şi cum nu eu le-am scris.

Sunt un om simplu, un om onest, scriu exact ceea ce simt fără a avea studii în domeniu. Nu am nimic de ascuns, nu deformez realitatea şi tot ceea ce pun pe hârtie este inspirat şi are un mesaj care, de multe ori, şi pe mine mă surprinde. Nu mă erijez câtuşuşi de puţin în a fi altceva.

Pentru mine universul vobeşte, întodeauna, în cuvinte simple menite să ajungă direct în inimă… Egoul vorbeşte în cuvinte academice menite să ajungă la minte…

Sunt doar un mesager care a primit harul scrisului, unul cu inima curată capabil să transmită mesajul curat. Nimic mai mult.

Şi da, uneori, văd şi eu aura oamenilor… Şi demonii din jurul lor…