Gânduri răzleţe sau Don't eat yellow snow!

Da, aş putea să mă reapuc de meditaţie. Chiar acum, întinsă în pat... Oare ce mai e pe la Dumbrava?... Era un curs de 3 zile în februarie...  Am primit pe mail invitaţie... Dar pe vremea asta risc să rămân înămeţită pe acolo... Fain risc... Da, ar trebui să merg... Au trecut doi ani de când nu am mai fost...

Ha! Iar era să îl calc pe Ivan! Acum e pe pian. Mă urmăreşte atent cum îmi smulg sprâncenele... A trecut Simba şi l-a luat drăgăstos... Da, aseară ne-am certat... Eu cu Simba... Oare de ce eram atât de arţăgoasă?! Da, mi-a părut rău.. I-am zis asta deja de 4 ori... Hm...

Alesia... O mângâi şi miaună gutural şi arţăgos către mine. Se fereşte... E ok, deci. Şi-a ieşit din călduri. Cred că ieri am cam exagerat cu pastilele pentru ea... I-am dat 2... A dormit toată noaptea... Îi mai dau diseară... Hm... Greu mai e cu pisicile în călduri... Mai rău ca femeile posesive sunt! E drept, sunt drăgăstoase de numa-numa, dar e o dragoste cu forţa! Te obosesc...

Confecţionez sumarul de urină. Ivan miaună la uşa închisă de la baie, desigur... El nu rezistă în faţa uşilor închise... Îi deschid. Miroase litiera. Nu e curată, nu îl atrage. De îndată ce o curăţ şi schimb nisipul, el e primul acolo! Un şuşu mic, atât! Cât să se ştie că a fost pe acolo. Am pus şi a doua litiera. Acolo e silicat. O mai folosesc doar în cazurile de extremă urgenţă cand îi apucă pe amândoi. Da, la noi pisicile au două băi.

Eram la uşa la intrare, pe picior de plecare. Ivan mă ajută să nu îmi leg şireturile la bocanci... Da, şi când revin, mă ajută să nu le dezleg... E specialitatea lui: să se tragă de şireturi cu tine...

Tata m-a prins la uşă. Azi a fost mai rapid. Mă ţintuieşte cu 3 ştiri aiurea:

1 - Simion face azi un an. Eu cred ca face vreo 3... îi spun asta, el o ţine cu un an...

2 - Simba are 4 examene şi cel mai tare se teme de cel de la chimie... Ha! Astea ştiu sigur că sunt temerile lui bunicu'... Că Simba doarme bine mersi noaptea... Sau poate nu... Hm...

3- Ne aşteaptă o cheltuială mare! Trebuie schimbat panoul electric de pe scară şi costa 60 mil... Păi, câte familii sunt pe scară? 20... Deci vin 3 mil de căciulă... Nuuu, că noi am dat bani la fondul de rulment şi se plăteşte de acolo!  Ha... şi care mai e cheltuiala?! Dar nu mai întreb... Îmi trag fesul bine pe urechi şi plec în lume.

3 ştiri si toate aiurea... M-a prins de data asta. Iar eu stau acum în staţie, îngheţând în aşteptarea microbuzului către clinica de analize... Şi rumeg ştirile ca o râşniţă defectă...

Dumnezeule! Cred că daia urăsc au aşa mult vorbăria şi băşcălia! Tata a reuşit să îmi arate cu vârf şi îndesat că vorba omului e multă şi proastă... Tac. Îmi tace şi mintea... Poate a îngheţat... N-are cum! Uite, panoul acela arată clar: ora – 7.20(pana mea! Stau aici de 15 minute!), temperatura de afară - 85 grade, data -19.01... Cum să îţi îngheţe mintea la 85 grade?!

La clinică toate au mers ca unse. Fără lacăte îngheţate. Până şi programul cu casa de asigurări a mers. A zbârnâit! Acum stau pe scaun şi privesc fascinată cum galgâie sângele în eprubete. Oare nu e cam spumos?... E roşu, închis... Aproape grena... Gata. 4 eprubete... Şi încă una cu sumarul acela. Toate cu etichetă cu numele meu pe ele. Asistenta mi-a arătat explicit acest lucru. Or fi noi reguli... Peste 3 zile voi ştii rezultatul.

Drumul către serviciu. Un grup de liceeni îmi taie calea. Poliţistul din intersecţie îi zoreşte. Eu am rămas o clipă blocată între ei, pe trotuar... Oare ce se grăbesc aşa? Sunt pe trotuar iar autoritatea poliţistului se termină la bordură... E poliţist de stradă, nu de trotuar... Aşa că, aproape ostentativ, încep să îmi târâi bocancii prin... He! Nu mai e zăpadă! Cum?! Ieri era! Hei, cine a luat toată zăpada?!

Da, cum ar fi să faci un om de zăpadă maro. Era multă zăpadă maro ieri pe stradă. Dar unul galben? Dar cred că nu miroase prea bine... Îl poţi face alb şi apoi îl îngălbeneşti... Nu! Că se topeşte aşa!

O femeie cu două verze murate într-o sacoşă. Iese de la un chioşc telegraf... Hm... Mai nou au varză murată acolo?! Da, a făcut şi tata sarmale ieri. A găsit varză murată prin congelator. Şi carne pregătită gata. Tot în congelator. Era tare mândru de sarmalele lui. Nouă nu ne-au prea plăcut. I-am zis că sunt doar ok. M-a întrebat dacă vreau un pahar cu vin. Aş fi vrut. Dar NU!

Oare de ce sunt aşa căpoasă uneori?! De unde vine pornirea asta de copil cretin care una vrea şi alta zice? Ce mecanisme neştiute sunt acolo? Bleah! Până la urmă m-am întors şi, chiar dacă vroiam un pahar cu vin, mi-am luat o ruladă cu ciocolată. Pe toată am mâncat-o ca un psihopat! Chestii dastea...

Gata.