marți, 26 ianuarie 2016

Din maximele înţelepte ale dimineţii



Eram în uşă, la intrare. De fapt, la ieşire. Mă războiam cu Ivan care mă ajuta să nu îmi leg şireturile. 

Fes, haină groasă...

Apare tata pe hol. Proaspăt trezit, cu ochii încercănaţi, umflaţi de somn. Şi cu veşti noi, în loc de bună dimineaţa:

-Nenorocire ce e! A murit un om îngheţat. O să murim de frig...

Mă uit chiorâş la el...

Cum drac’ reuşeşte asta?! Să mă prindă în fiecare dimineaţă şi să îmi mai bage în cap câte o tâmpenie?! Una pe zi! Ca pastilele de menţinere! Să o rumeg inconştient toată ziua până mă julesc! Cred că mă pândeşte!

Nu mai rezis şi încept să turui:
-Măi, tata, normal ţi se pare să îmi zici aşa, la prima oră a zilei, numai veşti rele?! Ceva bun poţi spune şi tu dimineaţa?!

Râde. Conştientizează şi el prostia pe care o face zilnic... Dar râde...

Bleah... Mâine o va lua de la capăt... Gândesc eu...

Îmi trag fermoarul de la haina groasă(oare e suficient de groasă?!), mă înfăşor în fular şi mai abitir(oare l-am strâns bine?!) ... Să nu carecumva să crăp de frig!... A, da! Mănuşile duble!
Şi plec înfofolită şi cu frica în sân să înfrunt frigul de afară!
......

Azi dimineaţă... Pe hol, acelasi ritual – lupta cu Ivan care mă ajută, ştiţi voi, să nu îmi leg şireturile de la bocanci. Haina, fermoar... Aşa, ce mai era?...
Poate scap de înţelepciunea zilei! Hai, grăbeşte-te să nu... Ah, prea târziu... Iată-l, vine...

-Azi noapte a nins... E frumos afară...

Hă?! A zis ceva de bine?! Incredibil! Mă uit la el uimită, mai să îi zâmbesc! El prinde contactul vizual şi continuă:

-Frumos tare de vânătoare... Că se văd urmele căprioarelor prin zăpadă...

...Ha?! Cum drac’ i-a ieşit şi azi?! Pana mea, omul ăsta e un maestru destabilizator!

Ies pe uşă rumegând imaginea de dimineaţă. Zăpadă, căprioare, vânătorul ascuns în zăpadă...

Deschid uşa de la bloc – totul e alb, imaculat... Urme de picioruşe se văd prin zăpadă...

Ah! Avea tata dreptate! E plin de căprioare care vor muri!


Tulai, doamne! Oare mâine ce urmează?!

Un comentariu:

  1. Adica de ce sa moara caprioarele ? De ce te gandesti la Labis ? Poate tatal lui era un vanator experimentat. Pai ce, astia de acum mai sunt vanatori ? Tu te uiti la "National Geografic" sau la "Animal Planet" ? Ha,ha,ha, cati vanatori fraieri am vazut eu acolo care trag aiurea si se intorc cu traista goala la casele unde sunt cazati. Eu cred ca vanatorii aceia de fapt nici nu vor sa impuste caprioare sau lei, vor doar sa stea in mijlocul naturii la aer curat si sa poata fuma in voie o pipa. Daca ar sta acasa i-ar trimite nevestele ba la piata,ba la supermarket, ba sa plateasca lumina, telefonul, intretinerea, etc. Asa , stau oamenii la taclale. mai spun un banc, mai beau o apa curata de izvor. mai pun la cale cum sa mai fure ceva din economia tarii,etc. Ce crezi ca discuta Tiriac cu invitatii sai cand se duc la Balc sa impuste mistreti ?
    Si la urma urmei nici nu ai voie prin lege sa impusti caprioare.Eu asa stiu. Si mai stiu ceva de lqa un vanator: daca esti prins trebuie sa imparti caprioara cu politaiul. Daca n-ar fi asa ar fi puscariile pline cu braconieri care tot hoti se chiama ca sunt. Ce sa faca si ei ? Fac ce vad ca fac cei de sus, nu ?
    Asa ca nu te mai gandi la caprioare fripte la protap deoarece iti faci rau singura si degeaba.Vai ce pofta mi s-a facut de o rulada de caprioara....

    RăspundețiȘtergere