Acum sunt
un om cuminte. Pornirile mele sunt cele fireşti de cuibăreală şi liniştire. Cu
gândul şi inima la el, omul care mi-a umplut viaţa atât de bine, încât, doar
faptul că exist a devenit o continuă sursă de fericire şi împlinire.
De acum
toate curg de la sine, căci drumul s-a deschis odată cu inima mea.
Sunt un om
complet. În deplină armonie cu tot ce mă înconjoară.
Tot ce nu
se potriveşte dispare ca şi cum nu ar fi fost. Atrag doar ceea ce îmi este
necesar şi util.
Toate vin
la timpul potrivit, în primăvară sau mai devreme. Timpul, anotimpul, distanţa sunt
acum irelevante. Căci el e o parte din mine, o prelungire a mea. Suntem o inimă
care bate la unison generând un câmp comun de creaţie.
În jurul
meu se face o triere pe care o simt şi aproape o văd cu ochiul liber. Toate se
scutură de praf şi falsitate, iar ceea ce rămâne e simplu şi curat.
Eu doar
stau acum, cuibărită lângă inima lui. Lângă inima noastră. Şi, pentru că
iubirea lucrează clipă de clipă, sunt în plină alchimie, curăţenie şi
cuminţire.
Da,
cuminţire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu