Trecutele iubiri nu sunt pierdute.
Ele rămân mereu unde-au fost.
Căci inima nu va putea să uite
Nimic din tot ce ştie pe de rost…
Trecutele iubiri nu pier în timp.
Ele se-ascund adânc sub pleoape.
Prin ele vezi de-acum tot ce e nou
Şi tot ce-i nou prin ele se socoate.
Purtăm cu noi trecutele iubiri,
Şi nici nu ştim cum uneori se-ntâmplă
Să le simţim şi să le regăsim
De parcă-acum ne dau de furcă…
Trecutele iubiri ne-au transformat.
Şi-azi, mai mult ca ieri, ştim să iubim,
Căci din trăiri am învăţat
Şi am trecut spre alte firi.
Trecutele iubiri ne definesc,
Căci suntem ceea ce iubim!
De aceea este absolut firesc
Ca tot ce am iubit acum să fim...
Adevarat si frumos spus :"Trecutele iubiri nu sunt pierdute. Ele raman mereu unde au fost.Caci inima nu va putea sa uite, Nimic din tot ce stie pe de rost... "
RăspundețiȘtergereEsti exacta si precisa ca un chirurg. N-ai uitat nimic din ceea ce se intampla cu o iubire din momentul in care devine "fosta". Caracterul educativ al unei iubiri "foste" este subliniat in frumoasele versuri " Trecutele iubiri ne-au transformat. Si azi, mai mult ca ieri, stim sa iubim,Caci din trairi am invatat....." adica cu alte cuvinte am capatat experienta. Totusi sa nu uitam ca "trecutele iubiri" sunt niste ciorne care in final sunt aruncate in cosul de gunoi al sufletului ( da, sufletul fiecarui om are un cos de gunoi unde sunt aruncate experientele nereusite din viata ) Periodic scotocim prin acest cos si comparam situatiile din trecut cu cele prezente. Daca situatiile din prezent ne satisfac suntem multumiti. Daca nu, daca ne dam seama ca in trecut am fost fericiti inseamna ca incepem sa scriem poezii....frumoase.