Booo! De-acuma, că el m-a îmblânzit, descopăr
că îmi doresc să râd. Căci sunt
prea serioasă.....
De dragul
de a a-mi descreţi fruntea, el uneori face jonglerii pentru mine. Glume
poznaşe... Şi se pomeneşte râzând singur de la ele, căci eu doar le analizez încruntată.
Da, are haz, dar nu de asta am eu timp acum...
Apoi,
brusc, incitată de râsul lui, încep şi eu a râde... Şi-mi place asta! Îmi place
să râd! Îmi place să uit de grijile care, uneori, mă împovărează... De toate
gândurile... De de modul în care am privit viaţa până acum – mult prea
serios... De parcă cineştie ce miză e
la mijloc...
...........
Prea multă
vreme am trăit aşa – femeie solitară, femeie bărbată, femeie tăcută... Toate
le-am dus singură pe umeri fără să aştept ajutor de la nimeni. Nu m-am plâns, nu
m-am victimizat, nu am căutat căi lăturalnice. Uneori doar am căzut. Şi tot
singură m-am ridicat. În tăcere.
Cei de
lângă mine mă ştiu puternică, încăpăţânată, războinică, bătăioasă,
perseverentă, fixistă... Uneori chiar rea. Căci nu am dat dovadă, în anumite
momente, de răbdare pentru cei care tărăgănau lucrurile în drumul meu...
Prima parte
a vieţii am trăit-o serios. Serioasă. Încruntată.
De-acuma
învăţ să fiu neserioasă, da?!
Hm... Să ştiţi că uşor
nu e...
În spate sunt ani
mulţi de şcoală şi deprindere a sclaviei.
...........
Învăţaţi am
fost, de mici, ce să facem ca să devenim serioşi, oameni de bază, oameni
capabili să renunţe la visele lor pentru a fi acolo unde e nevoie să pună
umărul. Oameni care să facă ani de zile ceva ce nu le place pentru a plăti
facturile, pentru a fi în rândul lumii, pentru a nu crea probleme şi să
păstreze o rutină confortabilă celor din jur.
Am fost învăţati să nu trăim... Ne-am pus viaţa şi fericirea aceea
simplă, curată, pe meterezele sistemului... Şi astfel, clipă după clipă, am
uitat să mai râdem... Am devenit soldaţii perfecţi...
Nimeni nu te învaţă să trăieşti! Nimeni nu îţi explică că viaţa e
dată ca să râzi, să faci ceea ce faci pentru că îţi aduce bucurie. Că brazdele
de pe frunte sunt semn clar că ceva nu e în regulă!
Şi asta e
explicabil, căci, dacă toţi ne-am trăi viaţa şi nu am mai dona-o, sistemul nu
ar mai avea cu ce să se hrănească... Ar muri de foame...
Eram gata sa-ti dau dreptate dar.....m-am razgandit. Adica cum sa faci ce-ti place ? Si daca nu-ti place nimic, ce faci ? A face ce-ti place este viata de beizadea, de baiat de bani-gata. Astora le dau parintii bani de mancare,de cluburi,de mertzane,de vile,etc. Dar tie cine-ti da ?
RăspundețiȘtergere-Parintii tai ? Pai ce sa faca saracii mai intai dintr-o leafa lesinata? Sa-si plateasca intretinerea sau sa-ti cumpere tie droguri ca de, iti plac sau stii ca e cool sa iei, asa o iarba, doua ?
-Bunicii tai? Pai de unde? Din pensie? Care pensie, ca este asa de mica incat le este rusine sa spuna cat au,dar mai ales cat le ramane dupa ce-si platesc datoriile si medicamentele.
Da, viata este data ca sa razi, dar daca incepi sa razi in anii de scoala, in anii de adolescenta, in anii de pregatire profesionala la care s-ar putea sa nu mai ajungi de atata ras,sigur vei rade manzeste si-ti vei da seama ca ai ras de fapt de tine si de viata ta.
Si atunci vei da din ras in plans,mai ales cand iti vei da seama ca anii in care ai ras nu se mai intorc si nu mai e nimic de facut pentru a indrepta situatia care e oabla rau.Atunci vei incepe sa blestemi ziua in care te-ai nascut, sa faci pe comunistul sustinand ca unii au si tu nu ai ,ca asta este o nedreptate.etc.
E bine sa radem cand se spune o gluma buna. E obligatoriu ca omul sa fie generator si consumator de umor. Dar cand vine vorba de lucruri serioase printre care enumeram scoala, comportamentul in societate, relatiile cu colegii-profesorii sau vecinii,autoritatile,dragostea, casatoria, copiii,etc. a rade in sensul de a nu da atentia cuvenita fiecarui lucru este similar cu a-ti da cu stangul in dreptul. In esenta aceasta este educatia pe care trebuie sa o ai pentru a trai civilizat pana la adanci batraneti.
Iar daca tu esti o fire mai posomorata si ti-ai dat in sfarsit seama de acest lucru,nu mai da vina pe nimeni altcineva. Poti sa incepi de a doua zi sa te comporti normal, sa lasi incruntarea de o parte,dar....sa razi numai cand este cazul. Altfel, viata...ti-o trage !