As putea sa incep astfel:
Era o dimineata placuta de duminica. Fata s-a trezit in patul ei dezordonat de visele de peste noapte. Si-a dat seama ca dormise ca o valiza in sala de asteptare. Adormise aseara devreme, asteptand sa primeasca un semn de la iubitul ei.
Visele au napadit-o naucind-o. Nu aveau niciun sens...In ele apareau personaje de mult uitate, actionad contradictoriu.
A coborat incet din pat. O dureau toti muschii ca dupa o zi petrecuta la sala.
......
Ita-ma googalind dupa Dan...Au trecut doi ani si inca ma mai gandesc la el. In tot acest timp nu l-am mai vazut deloc...Macar o data intamplator pe strada. Desi am trecut pe langa blocul unde locuieste. Locuieste cu Flori. Am remarcat si perdelele de la geamul de la bucatarie. Portocalii. Si faptul ca, in sfarsit, a montat mobila de bucatarie. Uneori erau rufe la uscat pe sarmele de sub fereastra dormitorului. El nu le-ar fi intins acolo. Deci tot Flori.
Inca ii mai spun in gand "proasta aia...". Recunosc...
-Fata fara caracter(ca sa nu-ti zic FA!), o fata nu ii face asa ceva altei fete!!!!!!! E o chestie de bun simt!
Da, inca ii port resentimente. Ei.
Lui? Pe el l-am iertat inca decand m-am vindecat de durerea aceea fizica cumplita care a precedat despartirea...Asta nu inseamna ca mai poate fi ceva intre noi...Poate doar o amicitie...
Ma gandesc ca intr- buna zi o sa-i vad pe amandoi pe strada. Mergand plictisiti unul langa altul. El pletos. Ea innegurata. Amandoi in negru. Si voi avea ocazia sa ii intreb:
-A meritat sa va purtati atat de urat? Puteam ramane amici... Ati stricat totul, plini de orgolii si...total lisiti de onoare. A meritat?
Imi inghit nodul de plans si merg mai departe...
...................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu