În fiecare seară, cand
vii de la serviciu, îngenunchiezi în faţa mea şi îmi săruţi mâna şoptindu-mi – “Ce
faci, iubire”? Apoi îmi dai un sărut pe obraz, ţucăit, dincolo de microfonul de
la căşti. Palma ta mare şi fierbinte zăboveşte câteva clipe deasupra mâinii
mele îngheţate. Îmi dai o parte din căldura ta… E ritualul nostru de
recunoaştere…
Apoi te duci să
hrăneşti pisoii şi să închizi găinile. Iar eu mă întorc la job-ul meu.
Tu eşti acasă. Eu sunt
acasă.
Am visat iubirea asta. M-am născut cu ea în mine… Ştiu că am
purtat-o peste vieţi, căutându-te. Căutându-mă
pe mine, cea din tine.
Sentimentul acesta că acum suntem unu şi acelaşi… Devine tot
mai intens…
Te privesc ca şi cum m-aş privi într-o oglindă.
Ştiu că eşti răspunsul la tot ce îmi amintesc să fii visat.
În fiecare zi, cumva, tu te contopeşti şi mai mult cu mine.
Chiar dacă nu vorbim. Chiar dacă fiecare îşi vede de ale lui. Tu devii eu, eu
devin tu… Suntem unul şi acelaşi. Cu
fiecare clipă tot mai mult…
Când sunt supărată pe tine şi mă burzuluiesc, tu nu te
superi. Niciodată. Pentru că ştii mai bine decât mine că, de fapt, sunt
supărată pe mine…
Îmi ţii isonnul în toate şi mă acompaniezi. Bune sau rele.
Te străduieşti să scoţi din mine tot ce e mai bun şi mai
frumos şi mă laşi, totodată, să fiu şi rea şi urâtă. Uneori râzi de mine, de
felul cum îmi stă clopul, de mutriţa
mea voit strâmbă. Apoi râd şi eu, căci ai dreptate şi, oricum aş fi, tu mă
priveşti mereu la fel, cu iubire. Râzi de
mine cu mine şi cu iubire.
Mărturisesc că mă uimeşte în fiecare zi iubirea asta a ta… E
cu mult mai mult decât am visat!
Cumva, tu duci visul mai departe… Mai sus…
Duci visul într-un alt
vis!
Esti ca o torţă a iubirii! Torţa mea! Mereu alături! Departe
de orice orgoliu, temeri şi frici…
De-acum, eu fără tine nu mai pot fi! Căci te port mereu în
mine şi mă porţi mereu în tine…
Pentru tine nu există momente de neiubire! De pauză! Arzi
continuu!
Eşti un perpetuum
mobile al iubirii! Iar eu am devenit, astfel, cu tine torţă veşnică, milionară
în iubire!
Binecuvântată sunt! Eu, acum femeie, langă tine! Tu acum
bărbat! Două jumătăţi regăsite într-o sintonie a iubirii. De acum nu ne mai putem
pierde unul de celălalt. Niciodată!
Uniţi suntem peste
vieţi…
Eşti mai mult decât un suflet pereche! Eşti o parte din mine…
O parte frumoasă care îmi aminteşte în fiecare clipă de tot ce e celest şi
sfânt… De iubirea necondiţionată şi fără sfârşit.
Eşti torţa mea de iubire! De nestins şi mereu prezentă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu