Cuvintele din mine

Cuvintele.

Le port. Grele. În trupul meu.

Muşcă din mine. Din interior. Nu mai dor, ci doar rănesc.

Câte unul mai scapă din carne. Are canini lungi de lup.

Sunt un om plin de cuvinte. Bezmetice. Care se cer orânduite. Osândite. Negre pe alb.

Mai scot câte un pumn din mine. Urlă, ţipă, şuieră ca nişte fiare. 

Am fost hărăzită să duc cuvintele. Să le aduc.

Şi prea de mult nu le-am dat mai departe.

S-au sălbăticit acolo, în adâncul fiinţei. 

Ca un blestem. 

S-au înhăitat unele cu altele şi se atacă. Se rup în silabe.

În litere şiroind de negru… Curg greu asemeni pucioasei.

Cuvintele din mine se mănâncă între ele, acolo. În mine…